modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

21. Judecarea pricinii în fond este acea parte a dezbaterilor judiciare în care sunt
constatate şi elucidate circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii şi care începe cu
prezentarea raportului judecătorului asupra pricinii prin care se reaminteşte părţilor obiectul
litigiului, inclusiv esenţa acţiunii reconvenţionale, obiecţiile prezentate în referinţă asupra
acesteia. Dacă pricina se rejudecă după casare, raportul asupra pricinii trebuie să cuprindă şi
indicaţiile instanţei care a dispus rejudecarea. La fel, în acest moment, preşedintele clarifică
dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului şi
dacă părţile doresc să încheie procesul cu o tranzacţie.
22. Tranzacţia poate fi încheiată doar de subiecţii raportului material litigios (reclamant,
pârât, intervenientul principal, reprezentanţii acestora care dispun de aceste împuterniciri
potrivit art.81 din Cod).
Manifestarea volitivă a părţilor privind încheierea tranzacţiei se va face în formă scrisă,
care se anexează la materialele dosarului, sau în formă verbală, dar care obligatoriu se
consemnează contra semnătură în procesul-verbal al şedinţei judiciare de ambele părţi.
Concomitent, părţilor le sunt explicate urmările unei astfel de acţiuni procedurale prevăzute
de art.265 lit.b), d) din Cod, lămurindu-li-se că după confirmarea tranzacţiei nu se admite o
nouă adresare în judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri
şi se concretizează dacă părţilor cele lămurite le sunt clare.
Soluţionarea cererii de încheiere a tranzacţiei se face de instanţa de judecată în camera
de deliberare, în legătură cu care fapt se emite o încheiere motivată de încetare a procesului în
condiţiile art.266 din Cod, care poate fi atacată cu recurs.
23. Renunţarea la acţiune, ca şi tranzacţia, este un drept de dispoziţie al părţilor. Astfel,
reglementările procedurale în această materie sunt analogice celor explicate la încheierea unei
tranzacţii. Cu toate acestea, instanţele de judecată vor ţine cont şi de faptul că în cazul în care
reclamantul înaintează mai multe pretenţii şi renunţă doar la o parte din ele, instanţa de
judecată va continua examinarea cauzei în privinţa celora la care nu s-a renunţat şi va înceta
procesul în privinţa celorlalte. În cazul renunţării reclamantului la acţiune, în procesul verbal
este suficientă doar semnătura reclamantului.
În cazul admiterii renunţării reclamantului la acţiune, cât şi confirmării tranzacţiei,
instanţele de judecată vor emite o încheiere în condiţiile art.265 lit.c), d) şi art.266 CPC.
24. Consecinţele renunţării reclamantului la acţiune diferă de cele privitoare la
recunoaşterea acţiunii de pârât, deoarece dacă în primul caz procesul este încetat, atunci
recunoaşterea acţiunii de către pârât semnifică că ultimul recunoaşte pretenţiile materialjuridice
ale reclamantului şi acest fapt se consemnează în procesul-verbal al şedinţei judiciare
sub semnătură, după care procesul continuă şi se finalizează cu emiterea şi pronunţarea unei
hotărâri. În acest caz, partea motivată a hotărârii poate conţine doar menţiunea că pârâtul a
recunoscut acţiunea.
25. Părţile şi participanţii la proces, la propunerea preşedintelui şedinţei, au dreptul să-şi
pună reciproc întrebări. Corectitudinea formulării întrebării, logica şi legătura cu obiectul
litigiului urmează a fi verificate de către preşedintele şedinţei. Întrebările ofensatoare sau care
tind să dovedească fapte străine de obiectul litigiului, care conţin răspunsul nu pot fi
încuviinţate de instanţa de judecată. În acest sens, instanţa de judecată emite o încheiere
asupra întrebării, precum şi asupra motivului respingerii ei.
26. Explicaţiile scrise ale părţilor obţinute prin intermediul delegaţiei de judecată, prin
asigurarea probelor sau referinţă, se dau citire de judecător în şedinţă. Participanţii la proces
pot da explicaţii pe marginea acestora. Dispoziţii analogice sunt aplicabile şi depoziţiilor
martorilor obţinute în acelaşi mod (art.221 din Cod) care se apreciază în cumul cu celelalte
probe.
27. Ordinea cercetării probelor se determină, după ascultarea opiniei părţilor, printr-o
încheiere care se consemnează în procesul-verbal. Schimbarea ulterioară a acestei ordini se
18