modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

În speţa dată, încălcarea normelor de drept nominalizate este evidentă, deoarece
argumentele aduse de instanţa de judecată pentru justificarea soluţiilor sale au la bază numai o
singură probă din dosar, şi anume: raportul de expertiză, care nu a fost examinat şi evaluat în
ansamblu cu celelalte probe din dosar.
Este de menţionat că raportul nominalizat urma să fie apreciat de către instanţa de
judecată nu numai în ansamblu cu celelalte probe din dosar, dar şi în raport cu obiecţiile la
raportul de expertiză prezentate de recurent în conformitate cu art.158 (5) CPC, care au fost
neglijate de către instanţa de judecată.
Mai mult ca atât, un raport de expertiză atât de ambiguu şi deplasat total de obiectul
litigiului, care conţine nişte concluzii străine pricinii în cauză, nu putea avea o forţă probatorie
mai superioară decât celelalte probe din dosar, cărora instanţa de judecată le-a dat o apreciere
greşită, plasând la bază acelaşi raport de expertiză.
Suplimentar, invocăm şi faptul că, în procesul efectuării expertizei, experţii judiciari au
verificat documentele prezentate de părţi sub aspectul înregistrării şi reflectării în evidenţa
contabilă a operaţiunilor economice din sfera de prestare a serviciilor. În acest sens, remarcăm
că recurentul nu solicită încasarea datoriilor pentru prestarea de servicii intimatului, dar
solicită restituirea cheltuielilor suportate la deservirea şi întreţinerea reţelelor de alimentare cu
apă şi canalizare. În acest aspect au fost prezentate documente justificative suficiente, care
demonstrează cert faptul că pe perioada aprilie-septembrie 2006, în procesul deservirii şi
întreţinerii reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, recurentul a suportat cheltuieli în
mărimea solicitată spre încasare de la intimat.
2. În baza argumentelor invocate de instanţa de judecată în motivarea deciziei, sesizăm
că respingerea cerinţelor recurentului este bazată pe prevederile Legii contabilităţii nr.426 din
04.04.1995.
În acest sens, expunem că debitorul nu poate fi exonerat de răspundere contractuală pe
motivul că creditorul a ţinut evidenţa contabilă contrar legii contabilităţii. Nerespectarea legii
contabilităţii nu se sancţionează cu negarea tuturor operaţiunilor economice ce nu au fost
contabilizate în conformitate cu această lege.
Conform art.56 din Legea contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995, persoanele
vinovate de încălcarea prezentei legi, care se eschivează de la ţinerea contabilităţii, care
aplică incorect standardele şi alte acte normative privind contabilitatea, precum şi cele care
falsifică premeditat raportul financiar, sunt trase la răspundere, după caz, disciplinară,
materială, de avere, administrativă sau penală conform legislaţiei în vigoare.
Cele expuse ne determină să conchidem că executarea obligaţiilor apărute în baza
contractului, nu poate fi pusă în dependenţă de respectarea sau nerespectarea legii
contabilităţii de către recurent.
3. Drept argument instanţa de judecată inserează în motivarea hotărârii concluzia
expusă de experţi în raportul de expertiză, precum că „în evidenţa contabilă a intimatului nu
sunt înregistrate datorii creditoare faţă de recurent pentru deservirea tehnică”.
Considerăm eronată concluzia dată, deoarece existenţa unei datorii apărută în baza unui
contract încheiat în condiţii legale nu poate fi pusă în dependenţă de înregistrarea acesteia în
evidenţa contabilă a debitorului. Respectiv, nici legislaţia civilă nu pune existenţa unei datorii
contractuale în dependenţă de evidenţa contabilă a părţilor contractante. Totodată, menţionăm
că acest lucru ar fi alogic, deoarece debitorul, chiar intenţionat, poate să nu înregistreze
anumite operaţiuni economice în evidenţa sa contabilă, în acest mod scăpând de răspundere
contractuală.
În continuare, cu referire la concluziile expuse de expert şi admise de instanţa de
judecată ca argumente probate, expunem faptul că, conform art.57 din Legea contabilităţii
140