modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

judecată a lui B.V. împotriva Ministerului Dezvoltării Informaţionale cu privire la contestarea
actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la
serviciu şi repararea prejudiciului moral.
Prima instanţa a respins acţiunea, ca fiind depusă cu omiterea termenului, motivând că
B.V. a omis termenul de adresare în instanţa de judecată, fără a solicita repunerea în termenul
de prescripţie şi fără a prezenta motive de omitere a termenului.
Însă din susţinerile-verbale ale reprezentantului reclamantului depuse în cadrul
şedinţei primei instanţe de la 25.05.2009 rezultă că ultimul a solicitat repunerea cererii de
chemare în judecată în termen, indicând motivele omiterii acestuia, şi acest fapt se confirmă
prin observaţiile la procesul-verbal al şedinţei de judecată, cu care judecătorul a fost de acord.
Aşadar, concluzia primei instanţe expusă în hotărâre contravine circumstanţelor
pricinii.
În afară de această la examinarea pricinii s-au admis şi încălcări de ordin procedural.
În conformitate cu art. 240 al. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în
limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.
În conformitate cu art. 203 al. (1) CPC, cererile şi demersurile participanţilor la proces
în problema judecării pricinii se soluţionează prin încheiere judecătorească, după ascultarea
opiniilor celorlalţi participanţi la proces.
Contrar acestor prevederi imperative ale legii şi necătând la faptul că în cadrul
şedinţelor de judecată, reprezentantul lui B.V. a solicitat repunerea în termenul de adresare în
instanţa de judecată, prima instanţa nu s-a expus în privinţa acestui demers.
În lipsa unui răspuns clar şi explicit referitor la unul din argumentele esenţiale ale
cererii, hotărârea judecătorească se consideră nemotivată.
Nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un
mod echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului
şi Libertăţilor Fundamentale, care obligă judecătorii naţionali să motiveze deciziile pentru a
nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine şi a nu le crea impresia că nu au fost auziţi.
În conformitate cu art. 400 al. (1) lit. c) şi al. (3) CPC, în cazul în care concluziile
primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi încălcarea
normelor de drept procedural constituie temeiuri de casare a hotărârii.
(Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al CSJ nr. 3r-1695/09)
Rezultatele generalizării practicii judiciare permit să concluzionăm următoarele:
1. În cele mai frecvente cazuri, deciziile instanţelor de apel şi hotărârile instanţelor de
fond au fost casate cu restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele că
instanţele au încălcat sau aplicat eronat normele de drept procedural şi anume:
- neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare procedurii de citare legală;
- încălcarea normei procedurale cu privire la competenţa jurisdicţională;
- soluţionarea problemei drepturilor unei persoane neantrenate în proces;
- soluţionarea pricinii cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 240 al.
(3) CPC;
- nesoluţionarea prin actul de procedură corespunzătoare (încheiere) a cererilor şi
demersurilor participanţilor la proces;
- nepronunţarea de către instanţele de apel asupra tuturor motivelor invocate în
cererea de apel.
2. Nu sunt rare cazurile când instanţa de recurs restituie pricinile spre rejudecare din
motivul că:
- pricina a fost judecată de un judecător care nu era în drept să participe la examinarea
ei;
127