modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Or, prevederile dispoziţiilor Codul civil (în redacţia legii din 26.12.1964) sunt
inaplicabile la caz, odată ce la momentul decesului lui Cotuclu Ilie erau în vigoare deja
dispoziţiile Legii cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22.01.1991, care nu reglementau un
asemenea tip de proprietate.
De asemenea, din certificatul de moştenitor legal s-a constatat că notarul a verificat
dreptul de proprietate a defunctului asupra casei în litigiu cu referire la certificatul eliberat de
Primăria or. Ceadâr-Lunga din 28.03.2001, certificat care nu a fost cercetat în şedinţa de
judecată.
La caz, instanţele de judecată au omis faptul că acceptarea succesiunii poate avea loc
atât prin depunerea unei cereri la notar, cât şi prin intrarea în posesia averii succesorale.
Având în vedere circumstanţele pricinii indicate, instanţa de recurs a considerat că
concluziile instanţelor de judecată sunt insuficiente pentru anularea certificatului de
moştenitor legal, împrejurări care determină necesitatea rejudecării pricinii.
De asemenea, instanţa de recurs a constatat şi încălcarea normelor de drept procedural
şi anume că, în prima instanţa examinarea pricinii a avut loc în lipsa recurentului-pârât
I.Cotuclu. Ultimul a invocat acest temei în instanţa de apel solicitând rejudecare fondului de
primă instanţă pentru a putea prezenta dovezi şi a-şi susţine poziţia, însă solicitările enunţate
au fost omise neîntemeiat de către instanţa de apel, care prin decizia de respingere a apelului,
l-a lipsit de garanţiile unui proces echitabil - dreptul de a se apăra în cadrul unui proces
desfăşurat pe principiul contradictorialităţii.
(Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al CSJ nr. 2ra-1056/09)
Hotărârea a fost casată cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţa din
motivul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă
pentru soluţionarea pricinii în fond (temeiul prevăzut de art. 400 al. 1 lit. a) CPC)
R. L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educaţiei şi
Tineretului cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea
salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin pct. 1 al ordinului Ministerului
Educaţiei şi Tineretului nr. 328-p din 15.12.2008 a fost concediată din funcţia de consultant
superior al Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană în temeiul art. 86 al. (1) lit.
c) din Codul Muncii în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.
Reclamanta consideră că, funcţia pe care ea a deţinut-o nu a fost redusă, ea fiind
concediată ilegal şi solicită anularea pct. 1 al ordinului de concediere nr. 328-p din
15.12.2009, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru perioada absenţei
forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral în mărime de 21 000 lei şi a cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15.05.2009 acţiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia
din 22.07.2009 a casat hotărârea adoptată cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima
instanţa.
În suport s-a indicat că, prima instanţa n-a constatat şi n-a elucidat integral
circumstanţele care au importanţa pentru soluţionarea pricinii în fond, ceea ce în conformitate
cu art. 400 al. 1) lit. a) CPC constituie temei pentru anularea hotărârii judecătoreşti.
Prima instanţa n-a respectat obligaţia sa prevăzută de art. 118 al. (3) CPC, care constă
în determinarea definitivă a elementelor de fapt pentru soluţionarea justă a pricinii, pornind de
la pretenţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept
material aplicabil în cauză.
124