modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Spre exemplu: G.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui U.A. cu privire
la obligarea efectuării lucrărilor de reparaţie, compensarea obiectelor defectate, repararea
prejudiciului material şi moral cauzat în urma inundaţiei apartamentului său.
Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18.03.2008, menţinută prin decizia
Curţii de Apel Chişinău din 02.10.2008, acţiunea a fost respinsă.
Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de
Justiţie din 20.05.2009 au fost casate decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu
restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţa.
În şedinţă de judecată s-a constatat că G.A. este proprietarul ap. nr. 2, str. Gh.Asachi
71/6, mun. Chişinău.
ÎMGFL a constatat că la 26.07.2006 apartamentul reclamantului a fost inundat, iar sursa
inundaţiei este apartamentul nr. 3, str. Gh.Asachi 71/6, mun.Chişinău.
G.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui U.A. cu privire la obligarea
efectuării lucrărilor de reparaţie, compensarea obiectelor defectate, repararea prejudiciului
material şi moral.
Prima instanţa a respins acţiunea, însă, contrar prevederilor art. 240 alin. (3) CPC, nu s-a
pronunţat referitor la pretenţia reclamantului cu privire la obligarea efectuării reparaţiei.
Aşadar, la examinarea pricinii în prima instanţă s-au admis încălcări de ordin
procedural, care nu au fost corectare de către instanţa de apel.
(Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al CSJ nr. 2ra-859/09)
În practica judiciară se întâlnesc cazuri în care prima instanţa a depăşit limitele
pretenţiilor invocate şi n-a stabilit corect calitatea procedurală a participanţilor la proces
În speţă:
B.M. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui M.I. şi intervenienţilor
accesorii, notarul privat T.P. şi P.I. cu privire la repunerea în termenul de prescripţie
extinctivă, anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului şi încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, cu pârâtul M.I. s-au aflat în relaţii de
căsătorie din 27.11.1997 până la 08.04.2003 şi de la această căsătorie au fiica Ana-Maria,
născută la 24.02.1995.
În timpul căsătoriei, împreună cu pârâtul M.I. la 01.10.1997 au cumpărat apartamentul
nr. 27, str. Chişinăului, 2 B, or. Nisporeni compus din 2 odăi.
În luna august 2006 de la pârât a aflat că acesta a înstrăinat apartamentul procurat în
timpul căsătoriei.
Consideră că, contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului este ilegal, deoarece a
fost înstrăinat în lipsa acordului ei, şi fiindu-i lezat dreptul de proprietate.
Prin hotărârea judecătoriei Nisporeni din 24.12.2007, menţinută prin decizia Curţii de
Apel Chişinău din 25.09.2008, contractul nr.008 din 04.01.2002 de vânzare-cumpărare a
apartamentului nr. 27, str. Chişinăului, 2 B, or. Nisporeni, încheiat între M.I. şi P.I., a fost
rezoluţionat cu aducerea părţilor în poziţia iniţială.
Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie prin
decizia din 08.04.2009 a casat hotărârile instanţelor judecătoreşti cu restituirea pricinii spre
rejudecare în prima instanţa.
S-a stabilit că, B.M. a înaintat pretenţia cu privire la anularea contractului de vânzarecumpărare,
însă prima instanţă, contrar prevederilor art. 240 al. (3) CPC, a depăşit limitele
pretenţiilor înaintate şi a rezoluţionat contractul de vânzare-cumpărare.
În afară de aceasta, deşi P.I. este parte a contractului de vânzare-cumpărare, nulitatea
căruia a fost cerută de către B.M., intimata în cererea de chemare în judecată i-a indicat
113