modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Analiza comparativă a acestor date ne permite să concluzionăm că, în comparaţie cu
anul 2008, în anul 2009 a crescut numărul dosarelor restituite spre rejudecare de către Curtea
Supremă de Justiţie.
Pentru efectuarea generalizării nominalizate a fost selectat şi studiat următorul cadru
legislativ:
1. Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30.05.2003;
2. Codul civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 06.06.2002;
3. Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale,
încheiată la Roma la 04.11.1950, care a întrat în vigoare pentru Republica Moldova la
12.09.1997;
4. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM „Cu privire la practica aplicării
legislaţiei procedurale la examinarea cauzelor civile în recurs” nr. 3 din 27.03.2006;
5. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM „Cu privire la aplicarea
legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti” nr. 2 din
07.07.2008;
6. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM „Cu privire la practica aplicării
de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei procesuale civile la întocmirea actelor
judecătoreşti de dispoziţie în cadrul examinării pricinilor civile şi economici în ordine de apel
şi de recurs” nr. 3 din 07.07.2008.
Recursul este calea ordinară de atac exercitată de către persoanele îndreptăţite împotriva
actelor de dispoziţie ale instanţelor judecătoreşti, în condiţiile legii.
Cu recurs pot fi atacate hotărârile pronunţate în prima instanţă de curţile de apel şi alte
hotărâri pentru care legea nu prevede calea apelului (art.397 CPC), precum şi deciziile
pronunţate de curţile de apel (art. 429 CPC).
De asemenea, pot fi atacate cu recurs încheierile pronunţate în primă instanţă pentru care
legea prevede în mod expres posibilitatea recurării indiferent de instanţa care le pronunţă, de
fond sau de apel, precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai
departe a procesului (art. 423 al. (1) şi art. 429 al. (2) CPC).
În conformitate cu art. 410 al. (1) şi (2) CPC la judecarea pricinii în recurs, instanţa
verifică, în limitele recursului declarat, în baza materialelor din dosar şi a noilor înscrisuri,
corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi
procedural. Instanţa de recurs verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în
întregul ei şi în ceea ce priveşte persoanele care nu au declarat recurs.
În conformitate cu prevederile art. 442 CPC judecând recursul declarat împotriva
deciziei date în apel, instanţa verifică, pe baza actelor din dosar, în limitele invocate în recurs,
legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.
Temeiurile declarării recursului şi casării hotărârii prevăzute de art. 400 alin (2) şi (3)
CPC sunt identice atât pentru recursurile împotriva hotărârilor pentru care nu este prevăzută
calea apelului, cât şi pentru recursurile împotriva deciziilor instanţei de apel; pentru
recursurile incidente secţiunii I fiind aplicabile şi motivele prevăzute la art. 400 al. (1) CPC.
Instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze
integral sau parţial hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în prima
instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de
recurs (art. 417 al. (1) lit. d) CPC). Respectiv, judecând recursul declarat împotriva deciziilor
instanţei de apel, instanţa de recurs, este în drept să caseze integral sau parţial decizia instanţei
de apel şi hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă, sau,
după caz, în instanţa de apel, când eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de
recurs (art. 445 al. (1) lit. c) CPC).
107