Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Majoritatea studenţilor de la Košice au fost înmatriculaţi la facultatea de arte. Avem însă date despre un student
caşovian, Benedictus Bakay, care, pe lîngă faptul că a fost foarte activ în peregrinările sale universitare, a reuşit
să studieze, după ce a absolvit cu succes facultatea de arte, şi la facultatea de teologie. Un alt student din oraş
care a studiat la facultatea de teologie a fost Johannes Cottaj. Alţi doi studenţi de la Košice, Daniel Weinsperger
şi Cristophorus Ledwisch, au fost înscrişi la facultatea de medicină. Din păcate, nu avem date suficiente pentru
a putea stabili cu exactitate numărul de studenţi care au obţinut titlurile de bacalaureat, magistru sau doctor la
universitatea din Wittenberg. Cunoaştem, spre exemplu, că studentul Christophorus Jain a obţinut titlul de bacalaureat
în anul 1557, Matheus Schwartz şi-a luat doctoratul în teologie, dar la o altă universitate, la cea din Basel
în anul 1601, ca şi Benedictus Bakay, care a obţinut titlul de doctor în teologie în anul 1627. La universitatea din
Wittenberg se practica o metodă alternativă de absolvire – hirotonisirea absolvenţilor, acompaniată de un examen,
după cum a fost recomandat în programul lui Melancthon. 1 Scopul examenului era să se aprecieze nivelul
de cunoaştere a Sfintei Scripturi, a aspectelor teologice de interpretare a acesteia în baza principiilor Reformei
şi abilităţile de predicare ale candidatului. Numele celor care susţineau cu succes această examinare erau incluse
într-un registru special. 2 Din păcate, acest registru s-a păstrat doar pentru perioada dintre anii 1547 şi 1572, în care
nu a putut fi identificat nici un student de la Košice. Examenul de bacalaureat ca atare nu avea loc cu regularitate
la Wittenberg şi nu avea aceeaşi relevanţă ca şi hirotonisirea. Studenţii care îşi doreau o absolvire „tradiţională”,
cu obţinerea titlurilor respective, plecau cu acest scop la alte universităţi, ca şi în cazul studenţilor menţionaţi mai
sus.
Restabilirea carierei postuniversitare a studenţilor este, în general, un proces dificil, care nu poate fi realizat
în mod exhaustiv din mai multe motive. Există însă cîteva tendinţe generale care au putut fi depistate în procesul
de cercetare. Secolul al XVI-lea este perioada cînd un număr tot mai mare de cetăţeni ai oraşelor obţin acces la
studii, atît secundare cît şi superioare, iar studiile universitare încep să devină tot mai importante pentru realizarea
unei cariere academice sau religioase. Deşi atît în secolul al XVI-lea, cît şi în sec. al XVII-lea membrii consiliului
orăşenesc erau mai curînd cetăţenii cu influenţă din oraş, reprezentanţii famiilor cu un anumit nivel de autoritate
financiară, încep sa fie atestate tot mai multe cazuri cînd consilierii îşi trimiteau fiii la studii peste hotare. În
majoritatea cazurilor aceştia se întorceau fără vreun titlu academic, folosindu-şi perioada de şedere în străinătate
pentru stabilirea contactelor şi elaborarea relaţiilor necesare pentru o activitate comercială sau diplomatică de
succes. Cariera lor ulterioară era într-o măsură mult mai mare determinată de capitalul şi relaţiile familiei, decît de
studiile universitare. 3 Alta era situaţia în ceea ce priveşte funcţiile administrative secundare. Postul notarului, spre
exemplu, ale cărui îndatoriri includeau, printre altele, supravegherea cancelariei şi arhivei oraşului, asigurarea
corespondenţei oficiale, completarea registrelor şi protocoalelor orăşeneşti şi a cărţilor de impozite, alcătuirea testamentelor
şi a altor documente importante precum şi realizarea unor misiuni diplomatice era considerat unul de
prestigiu pentru eventualii absolvenţi universitari. De asemenea, cancelaria orăşenească angaja un număr anumit
de scribi, a căror misiune era să facă notiţe pe parcursul diverselor negocieri sau adunări ale consilierilor şi apoi
să le prezinte notarului pentru a fi introduse în protocolul oficial.
Cea mai mare parte a absolvenţilor universităţii din Wittenberg însă se întorceau în patrie ca să activeze la
una dintre şcolile locale, universitatea avînd astfel o influenţă enormă asupra dezvoltării sistemului de învăţămînt
secundar din regiunile respective. Această influenţă şi-a avut originea în programul lui Melancthon menţionat
anterior, al cărui principiu de bază era organizarea procesului de studii cu scopul de a educa buni creştini. 4 În
opinia savantului fiecare cetăţean este oblicat să servească bisericii sau şcolii, iar unul dintre cele mai importante
obiective ale studiilor universitare este de a pregăti tinerii intelectuali pentru acest serviciu. Secolul al XVI-lea
a fost o perioadă importantă în ceea ce priveşte fondarea şi/sau reorganizarea şcolilor din regiunile de nord ale
fostului regat ungar. Au avut loc mai multe schimbări importante în procesul de organizare a şcolilor precum şi în
conţinuturile şi metodologia utilizată. Şcolile au trecut în mare parte în subordonare orăşenească, consiliul urban
1 Pentru mai multe detalii cu privire la ordinarea studenţilor din Wittenberg vezi lucrarea recentă a lui Andreas Gössner (Gössner, 2003, p.
182ff).
2 Wittenberger Ordiniertenbuch. erster Band: 1537-1560. Zweiter Band: 1560-1572 (vezi bibliografia).
3 Stuructura şi compoziţia consiliului orăşenesc de la Košice au fost descrise de către arhivarul ungur István Németh (vezi Németh,
2001).
4 Vezi Scheibe, 1989.
– –