Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

procesul de studiere a literaturii antice. Deja din anul 1523, la universitatea din Wittenberg se accentuează importanţa
elaborării unui program de studii individual în baza unui plan discutat cu un pedagogus, i.e. tutore. În acest
mod, două aspecte importante ale programului educaţional al lui Melancthon au fost aplicate pe parcursul întregii
sale perioade de activitate la Wittenberg: îmbunătăţirea abilităţilor de limbi antice prin declamaţii şi introducerea
unui program de studii în baza necesităţilor specifice ale studenţilor elaborat cu ajutorul unui tutore individual.
Fiindcă majoritatea studenţilor de la Košice care au studiat la Wittenberg s-au aflat la universitate anume în perioada
activităţii lui Melancthon, este evident că foarte multe dintre ideile acestuia cu privire la învăţămînt au fost
preluate şi de către discipolii săi. De asemenea, Melancthon a corespondant frecvent cu consiliile oraşelor din
regiune, fapt atestat de prezenţa unor scrisori în arhivele locale. Unele dintre ele erau, după cum am menţionat
mai sus, scrisori de recomandare pentru unii dintre studenţii din aceste oraşe, iar altele erau discuţii/recomandări
în materie religioasă sau de organizare a unor şcoli în regiune.
Din numărul total de 30 studenţi din oraşul Košice înmatriculaţi la universitatea din Wittenberg, 16 studenţi au
scris cereri de finanţare adresate consiliului orăşenesc. Aceste scrisori (36 în total) sînt păstrate în arhiva oraşului,
şi pe unele este confirmată în scris acordarea suportului financiar (de mîna scribului). Cîţiva dintre aceşti studenţi
erau reprezentanţi ai unor familii înstărite din oraş, cum ar fi, spre exemplu, familiile Mel(c)zer, Brechtel sau
Buntzler. Alţii ocupaseră anterior posturi în şcoala sau biserica orăşenească, ca, spre exemplu, Martinus Schacht,
care a fost colaborator la şcoala din Košice înainte de a pleca la studii. Acest lucru însă nu era suficient să le asigure
studenţilor o situaţie financiară satisfăcătoare la Wittenberg, silindu-i să trimită, unii în mod repetat, scrisori
destul de emoţionante consiliului orăşenesc, în care descriau dificultăţile pe care le întîlnesc şi lipsurile pe care le
îndură fiind departe de patrie. Majoritatea studenţilor au primit răspuns pozitiv la solicitările lor disperate. Nu este
simplu să stabilim care au fost criteriile exacte în baza cărora un student de la Košice obţinea suport financiar din
partea consiliului orăşenesc. Dacă ar fi să facem abstracţie de unele detalii, majoritatea scrisorilor au aproximativ
acelaşi conţinut: studentul anunţă că este la Wittenberg, studiind asiduu, şi că necesită bani pentru a-şi procura
cele necesare. Consiliul nu dispunea de resurse financiare excesive, cu toate acestea o parte din bugetul orăşenesc
putea fi utilizată pentru a susţine financiar studenţii. A existat un număr de cazuri cînd o persoană influentă a lăsat
o oarecare sumă de bani consiliului din oraş anume pentru a finanţa studenţii nevoiaşi. 1 În alte cazuri, banii au
fost lăsaţi chiar de tatăl sau alte rude ale studentului pentru a finanţa studiile urmaşului, banii fiind administraţi
de către consiliul orăşenesc pînă la majoratul acestuia din urmă. 2 Mulţi solicitanţi se refereau la serviciile pe care
le-au acordat anterior oraşului, ei înşişi sau părinţii lor, şi toţi fără excepţie, promiteau să studieze cu devoţiune
pentru a putea fi de folos locului de baştină. 3
De asemenea, este dificil să stabilim dacă aceşti bani erau oferiţi necondiţionat, sau dacă existau anumite obligaţiuni
pe care studenţii trebuiau să le îndeplinească în timpul sau la expirarea perioadei de finanţare. Un caz interesant
bine ilustrat de către documentele de arhivă este cel al lui Jacob Melczer, student la Wittenberg, probabil
din anul 1566 pînă în anul 1570, 4 an în care ocupă un post la şcoala din oraş. 5 În anul 1575, după ce a activat timp
de cinci ani în calitate de profesor-adjunct (collaborator scholae) la şcoala din Košice, Jacob Melczer se adresează
consiliului orăşenesc pentru a obţine permisiunea de a părăsi postul şcolar şi de a se hirotonisi. Membrii consiliului
îi acceptă decizia, dar cu condiţia ca el să rămînă să predea la şcoală pînă i se va găsi un locţiitor. Fiindcă i-a
fost acordat ajutor financiar în sumă de 200 de florini pentru a studia la Wittenberg, Melczer este silit să accepte
condiţiile consiliului orăşenesc şi este atestat în funcţia de profesor şcolar pînă în anul 1578. În acelaşi an obţine
permisiunea consiliului de a pleca la Brieg, în Polonia, pentru a deveni preot, promisiune însoţită chiar şi de un alt
suport financiar în sumă de 9 florini. Cu două condiţii însă şi anume să întoarcă atît acest împrumut, cît şi suma
de 200 de florini acordată anterior pentru a studia la Wittenberg, cîte 50 de florini pe an, ceea ce constituia o sumă
considerabilă pentru acea perioadă. 6
1 Vezi spre exemplu Halaganum I, nr. 2392/84.
2 Vezi scrisoarea lui Georgius Buntzler trimisă la 15 octombrie 1589: Halaganum I, nr. 4121/43.
3 Halaganum I, nr. 2301/98; 2392/44; 2392/26; 3473/105; 3526/64; 3589/27 ş.a.
4 Vezi scrisorile lui Jacob Melzer trimise de la Wittenberg în anii 1566 şi 1568 respectiv: Halaganum I, nr. 2764/181şi nr. 2925/94.
5 1570, die 21 nouembris. Jacobus Melczer in scholae nostrae collaboratorem solemniter est introductus et installatus habita oratione de
literis et eorum dignitate et utilitate. (AMK, Halaganum III/2, MAC 16, folio 74v.)
6 Pentru detalii cu privire la cazul lui Jacob Melczer vezi AMK, Halaganum III/2, MAC 18: folio 31r, folio 94v; MAC 19: folio 93v; MAC
20: folio 6v; MAC 21: folio 3r, folio 27r, folio 28r, folio 45r
– –