Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

extindere, cîţiva studenţi de la Košice, înmatriculaţi la Wittenberg, au fost identificaţi şi la alte universităţi. Două
persoane, Valentinus Ungar şi Daniel Widos, s-au aflat o perioadă de timp la universitatea din Frankfut pe Oder,
Daniel Weinsperger a studiat la Königsberg, David Sigismundus a fost înmatriculat la Heidelberg şi Tübingen, iar
Benedictus Bakai a putut fi identificat la universităţile din Leiden, Oxford şi Basel.
Numărul considerabil de scrisori care s-au păstrat în arhiva orăşenească ne ajută să depistăm mai multe detalii
interesante legate de călătoria şi studiile orăşenilor la Wittenberg. Spre exemplu, există dovezi că studenţii din
oraşele mai îndepărtate preferau să formeze grupuri mici, de obicei de concetăţeni, cu care plecau la universitate,
eventual de la o universitate la alta şi cu care menţineau legături strînse pe parcursul întregii perioade de studii,
creînd astfel mici comunităţi de studenţi provenind din aceaşi regiune. De exemplu, avem patru scrisori semnate
de Stephan Mustricius şi Stephan Tehany împreună şi ambii sînt de asemenea menţionaţi în aceeaşi scrisoare de
suport adresată consiliului orăşenesc semnată de Melancthon. 1 Scrisorile semnate de ambii studenţi au fost trimise
în anii 1558 şi 1559 ceea ce confirmă faptul că, fiind din aceeaşi localitate, ambii au menţinut legături strînse pe
parcursul întregii perioade de studii. O altă scrisoare păstrată în arhiva orăşenească este semnată de Alexander
Kendj şi Basilius Ziksay, al căror caz poate fi unul similar cu cel desris anterior. 2 De asemenea, a fost posibil de
identificat un grup de trei studenţi din teritoriile maghiare, din care făcea parte un student de la Košice - David
Sigismundus – care, împreună, au călătorit la Wittenberg în anul 1576 şi apoi de acolo au plecat toţi trei mai întîi
la Heidelberg şi apoi la Tübingen, înmatriculîndu-se respectiv în anii 1577 şi 1578. O scrisoare semnată de Caspar
Pilcius reprezintă o desriere detaliată a călătoriei sale de la Košice la Wittenberg în secolul al XVI-lea. 3 Fiindcă
era mult mai puţin periculos în acea epocă să se călătorească în grupuri, Caspar Pilcius a aderat şi el la un grup
de călători alcătuit din doi negustori germani şi trei studenţi din Transilvania care călătoreau la universitatea din
Cracovia. Călătoria era de obicei anevoioasă şi de lungă durată, cu multe popasuri în diferite localităţi. Caspar Pilcius
a avut nevoie de cinci săptămîni ca să poată ajunge la Wittenberg, în drum oprindu-se la Bardejov, Cracovia,
Breslau şi mai apoi la Dresda, înainte de a ajunge, în sfîrşit, la ţinta călătoriei sale.
În baza documentelor păstrate, se poate descrie suficient de detaliat procesul de înmatriculare şi de studii prin
care trecea un student din momentul venirii sale la Wittenberg. 4 Majoritatea studenţilor care porneau la studii
aveau deja persoane de contact în oraşul universitar respectiv, fie cunoştinţe ale părinţilor sau ale altor rude, fie din
partea consiliului orăşenesc, a preotului sau a profesorilor de la şcoala din oraş. Fiind echipat cu una sau mai multe
scrisori de recomandare către diferite persoane cu influenţă, studentul contacta una dintre aceste persoane pentru
a-şi anunţa venirea şi eventual pentru a-i cere sfaturi cu privire la căutarea unui loc de trai. Odată cazat, studentul
era obligat să se prezinte la sediul universităţii pentru a se înscrie în registrul de înmatriculare. Următorul pas era
căutarea unui tutore, de obicei un profesor sau unul dintre studenţii cu experienţă, care va ajuta studentul nou venit
să se orienteze în procesul de studii. Dacă studentul respectiv nu avea cunoştinţe de limbă latină care să-i permită
să citească, să scrie şi să comunice liber, i se recomanda să ia parte la cursuri de pregătire sau să ia lecţii particulare
cu unul dintre studenţii din anii superiori. La prima etapă de studii, studentul trebuia să participe la cursuri
de logică, retorică şi poezie, unde se lecturau şi comentau operele lui Cicero, Quintilian şi ale altor autori latini.
În afară de aceasta, era necesar ca studentul să se familiarizeze cu elemente de matematică şi fizică, toate acestea
oferindu-i posibilitatea de a aplica pentru titlul de bacalaureat în arte. Pentru a obţine titlul următor, cel de magistru,
se cereau, adiţional, cunoştinţe suficiente de limbă greacă precum şi familiarizarea cu anumite lucrări, inclusiv
părţi din etica şi Fizica lui Aristotel în original şi lucrări de matematică şi astronomie de Euclid şi Ptolemeu.
Odată cu ocuparea postului de profesor de limba greacă la Wittenberg, Melancthon a acordat studiilor clasice
un statut deosebit de important. Toate disciplinele universitare fără excepţie au fost reorganizate în baza principiilor
umaniste. Facultatea de arte, la care erau înmatriculaţi cei mai mulţi studenţi, avea zece profesori, cîte unul
pentru fiecare dintre următoarele discipline: limba ebraică, limba greacă, poezia clasică, gramatica, matematica
elementară şi superioară, logica, retorica, fizica şi etica. Declamaţia şi disputa erau metode practicate pe larg în
1 Colecţia Halaganum I: nr. 2011/13; 2150/105; 2150/108 şi 2150/106 (în ordine cronologică). Scrisoarea lui Melancthon a fost editată de
către Lajos Kemény în revista Törtenelmi Tár, 1889, p. 603-4.
2 Halaganum I, nr. 2249/7.
3 Scrisoarea trimisă de către Caspar Pilcius preotului din oraş, anul 1574, Halaganum I, nr. 3219/111.
4 Vezi spre exemplu Szabó, 1941; Gössner, 2003 precum şi un număr de missive din colecţia Halaganum I menţionate passim în acest
acest
studiu.
– –