Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

pînă la mijlocul secolului al XVII-lea. 1 Primul student din oraş înmatriculat la universitatea din Wittenberg este
Gregorius de Belswitz, anul înmatriculării 1533, urmat, pînă la sfîrşitul perioadei sus-numite, de către alţi 29 de
studenţi, fie originari din Košice, fie în relaţii directe cu oraşul pe parcursul studiilor. Următoarea schemă ilustrează
frecventarea de către studenţii de la Košice a universităţii din Wittenberg, începînd cu data primei înmatriculări
documentate şi pînă în anul 1660.
Este evident faptul că frecventarea universităţii din Wittenberg de către studenţii de la Košice s-a aflat în contiună
creştere pînă în anii cincizeci şi şaizeci ai secolului al XVI-lea (decade pe parcursul cărora s-a înregistrat cel
mai înalt număr de înmatriculări, patru în total pentru anul 1557 constituind punctul culminant). O altă creştere a
numărului de studenţi are loc în cea de-a doua decadă a secolului al XVII-lea. În afară de aceste două intensificări,
numărul studenţilor a rămas relativ constant, pe parcursul întregii perioade oscilînd între unu şi patru studenţi pe
decadă.
Prima creştere a numărului de studenţi înmatriculaţi coincide cu o etapă foarte importantă în procesul de
dezvoltare a universităţii, care începe odată cu venirea savantului Filip Melancthon la Wittenberg şi continuă pe
parcursul celor mai productivi ani de activitiate ai acestuia pînă la moartea sa în anul 1560. După ce a studiat la
Heidelberg şi Tübingen, Melancthon avea 21 de ani cînd a venit la universitatea din Wittenberg obţinînd un post
de profesor la catedra de limbă greacă. Lucrarea sa De corrigendis adulescentiae studiis reprezintă un program
de dezvoltare ulterioară a studiilor universitare, fiind totodată un exemplu de sinteză dintre elementul umanist şi
cel protestant. Programul presupune introducerea şi dezvoltarea studierii limbii latine şi greacă, a matematicii şi
istoriei ca obiecte indispensabile din programul de studii universitare. Melancthon a fost umanist şi acest aspect a
avut o importanţă deosebită pentru el pe parcursul întregii sale activităţi pedagogice. Foarte curînd ajunge să fie
recunoscut în calitate de autoritate supremă în Germania protestantă în ceea ce priveşte organizarea şi re-organizarea
universităţilor şi a altor instituţii de învăţămînt, punînd în circulaţie scheme de remodelare a universităţilor
din Wittenberg, Leipzig şi Tübingen, precum şi de creare a unor universităţi noi cum ar fi cele din Marburg, Jena
sau Königsberg.
A doua perioadă de creştere a numărului de studenţi înmatriculaţi la Wittenberg are loc pe parcursul primelor
decenii ale secolului al XVII-lea, acestea fiind caracterizate printr-o relativă siguranţă în oraşul Wittenberg, care,
spre deosebire de alte oraşe germane, nu a fost direct implicat în evenimentele militare ale războiului de treizeci
de ani (1618-1648). Urmează apoi una dintre cele mai dificile perioade de funcţionare a universităţii – între anii
1637 şi 1642 – în care are loc o epidemie gravă de plagă bubonică agravată de creşterea pericolului militar. Cu
toate acestea, studenţii de la Košice continuă să călătorească la Wittenberg şi pe parcursul secolului al XVII-lea,
chiar şi după ce contrareforma a reuşit cu succes să elimine protestantismul din oraş. Unul dintre ultimii şi cei
mai binecunoscuţi studenţi din oraşul Košice la universitatea din Wittenberg din secolul al XVII-lea este Georgius
Michaelis Kassai, înmatriculat în anul 1675. 2 După ce a studiat la Bardejov, Kezmarok, Košice şi Prešov, Georgius
Kassai, ca şi mulţi alţi locuitori de confesiune protestantă, a fost forţat să părăsească regiunea din cauza efortului
de recatolicizare. În anul 1671 pleacă la Wrocław (Breslau), de unde, peste patru ani, se va muta la Wittenberg, la a
cărui universitate se va afla timp de patruzeci de ani, la început în calitate de student şi apoi de profesor. Georgius
Kassai a fost fondatorul unei biblioteci şi al unei fundaţii care acorda suport financiar studenţilor din diferite teritoririi
ale Ungariei din perioada respectivă pentru a studia la universitatea din Wittenberg. Biblioteca sa includea
un număr mare de cărţi cu subiecte variate în domeniile teologiei, filozofiei şi istoriei plus un număr considerabil
de manuscrise dintre care multe se păstrează pînă în ziua de astăzi.
Fără îndoială, odată cu fondarea sau reorganizarea în baza principiilor protestantismului a unui număr de
universităţi din teritoriile germane, creşte şi numărul de studenţi din oraşul Košice care se înscriu la unele dintre
aceste universităţi. Şi în general este necesar să menţionăm faptul că secolele al XVI-lea şi al XVII-lea se caracterizează
printr-o aşa-numită peregrinare academică extinsă, cînd un număr considerabil de studenţi circulă de la o
universitate la alta fără a obţine, în mod necesar, titlul de bacalaureat sau magistru. Ca urmare a acestui proces de
1 Anul 1660 va constitui sfîrşitul perioadei-ţintă a acestui studiu. Fiindcă în anul 1657 a fost deschisă prima instituţie de învăţămînt superior
în oraşul Košice - Academia Iezuiţilor - eveniment care, formal, va marca sfîrşitul Reformei şi reinstalarea catolicismului în oraş,
considerăm deceniul 6 al secolului al XVII-lea ca sfîrşitul perioadei protestante din istoria oraşului.
2 Mai multe informaţii cu privire la viaţa şi activitatea lui Georgius Michaelis pot fi găsite în lucrarea lui Heinrich Kramm (Kramm, 1941,
p. 126ff.)
– –