Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ınFluenŢa unıverstăŢıı dın WıttenBerG asupra deZvoltărıı ıntelectuale
a populaŢıeı urBane dın estul europeı În perıoada reFormeı: eXemplul
oraŞuluı KoŞıce
– –
iulia CAPROş,
Universitatea Central Europeana (CEU),
Budapesta
Majoritatea studiilor care descriu un aspect sau altul al procesului de dezvoltare şi activitate a universităţii
din Wittenberg de obicei încep prin a menţiona contribuţia deosebită a electorului saxon Frederick cel Înţelept
(1463-1525) la dezvoltarea culturală şi academică a oraşului – fondarea universităţii în anul 1502. Înainte de
acest eveniment, oraşul Wittenberg nu a jucat un rol foarte semnificativ în procesul de evoluare a vieţii culturale a
statelor germane sau de dezvoltare a relaţiilor de orice fel cu vecinii. Unul dintre argumentele lui Frederick în favoarea
creării unei universităţi era să ofere statului său o instituţie de învăţămînt care să contribuie la dezvoltarea
electoratului saxon, precum şi să amelioreze dezvoltarea culturală a regiunii. La acea perioadă majoritatea universităţilor
germane se aflau în partea de sud-vest a teritoriului imperial – la Mainz, Köln, Heidelberg, Tübingen,
Freiburg, Basel, Ingolstadt şi Viena. În partea de nord funcţionau doar două universităţi însemnate – la Rostock
şi Greifswald. Între acestea şi universităţile deja create la Erfurt şi Leipzig se întindea un domeniu vast lipsit de
o instituţie de studii superioare. Fondarea a două universităţi la începutul secolului al XVI-lea – la Wittenberg şi
Frankfurt pe Oder – avea menirea de a împlini, într-o anumită măsură, acest spaţiu/vid. [figura 1]
Spre deosebire de universităţile italiene fondate anterior în mod centralizat, universităţile germane de la sfîrşitul
secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea erau create nemijlocit de către electori - conducătorii de
state. Conform tradiţiei, doar un privilegiu papal acorda validitate actului de creare a unei universităţi, acesta fiind
urmat de aprobarea imperială. Frederick cel Înţelept a mers pe o altă cale, adresîndu-se mai întîi împăratului pentru
a obţine permisiunea de a fonda o universitate în statul condus de el. Maximilian I a răspuns pozitiv, trimiţînd
un document în favoarea creării universităţii, semnat la 6 iulie 1502. În acest mod, universitatea din Wittenberg
a devenit prima universitate germană fondată fără permisiunea directă a autorităţilor ecleziastice şi fără a se face
recurs la beneficiile tradiţionale acordate în astfel de situaţii. Astfel, deja prin acest act netradiţional de fondare,
au fost create premisele ca la universitatea din Wittenberg să se dezvolte un mediu favorabil pentru schimbările
ulterioare de mari proporţii ce se referă atît la fundamentul ideatic, cît şi la conţinuturile studiilor universitare şi
preuniversitare ale timpului.
Universităţile medievale se bazau pe principiile teologiei şi pedagogiei scolastice şi abia în secolul al XV-lea
şi nu fără dificultăţi au început să-şi facă loc în procesul de studii universitare din teritoriile germane ideile umaniste
şi renascentiste, de provenienţă italiană. În ceea ce priveşte constituirea procesului de studii la universitatea
din Wittenberg, Frederick cel Înţelept a fost asistat în mare măsură de către Polich din Mellerstadt, savant care a
părăsit universitatea din Leipzig în semn de protest faţă de excesul de scolasticism prezent la instituţia respectivă.
O altă persoană influentă şi primul decan al facultăţii de teologie de la Wittenberg, Johann din Staupitz, manifesta
deja la începutul secolului interes faţă de o eventuală reformă a bisericii favorizînd mai multă libertate individuală
în exprimarea credinţei. A existat şi un al treilea factor care a contribuit la o influenţă foarte limitată a scolasticismului
la universitatea din Wittenberg, şi anume angajarea unor profesori direct asociaţi cu umanismul italian, cum
ar fi, spre exemplu, Petrus din Ravenna, Johann din Kitzscher şi Christoph Scheurl, toţi trei urmîndu-şi studiile
în Italia. 1 La influenţa acestor şi altor personalităţi care au activat în primii ani de existenţă a universităţii, a fost
creat un program de studii bazat pe principii umaniste, acesta presupunînd lucrul cu operele din literatura antică
plus studierea limbilor greacă şi ebraică, considerate limbi sacre. Astfel, la momentul venirii sale la Wittenberg,
Martin Luther a găsit un mediu favorabil în care să-şi dezvolte şi să aplice ideile sale reformatoare.
Luther (1483-1546) obţine titlul de doctor în teologie în octombrie 1512 şi, din acest moment, pe parcursul a
peste treizeci de ani în timpul cărora s-a aflat la Wittenberg, va preda doar cursuri de interpretare a Bibliei. Anterior
prelegerile de acest fel erau bazate pe explicarea comentariilor scrise de diferiţi teologi medievali asupra unor
1 Spitz, 1981, p.16.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 89-101