Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

în perioada pribegiilor sale la acest nobil, „dacă am avut cîndva la el zapise de-ale noastre, el să ni le înapoieze
şi să ni le trimită”. Prin acest act Petru II, va reduce darea de 1000 zloţi pe care i-a promis-o lui D. Buczacki prin
actul din 15 iulie 1446, „să-i dăm în fiecare an, din Crăciun în Crăciun, cîte 400 zloţi turceşti” 1 , în schimb nobilul
să-i rămînă prieten. Probabil, această reducere de dare l-a nemulţumit pe nobilul polonez şi-l va susţine pe Roman
II singur domnitor la tron (la 18 februarie 1448 se afla domn la Suceava) 2 în detrimentul lui Petru II pe care-l va
trăda. Aceasta şi lămureşte faptul că Petru II s-a orientat spre Ioan de Hunedoara, care-l va ajuta să reea tronul
Moldovei mai tîrziu. 3 Aşadar, din nou, Didrih Buczacki, acest nobil de graniţă, îşi va subordona domnia din Moldova.
Interesant pentru studiul nostru este actul din 23 februarie 1448 de la Roman II din Colomeia la graniţa de
nord a Moldovei. Aflăm că domnul îi dă aceluiaşi magnat D. Buczacki, „ca unui iubit părinte al meu”, şase sate
în nordul Moldovei:Vasilău, pe Nistru, satul lui Boris, şi Cuciurău, şi satul lui Lenţovici (Lenţeşti) 4 , şi Iurcăuţi,
şi Verbăuţi 5 .Actul poate fi privit sub două aspecte ca pe „o dăruire perpetue” 6 , prin care D. Buczacki devine mare
proprietar în Moldova „şă-i fie uric lui şi cu tot venitul şi cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac” 7 ,
cît şi „de ordin politic” 8 , indicînd gradul de subordonare al domnului faţă de acest magnat polonez „pan Didrih
Buceaschi să fie volnic a lua de la negustorii noştri, în ţara craiului şi în ţara noastră, cînd nu-i vom plăti ceea ce iam
scris. Să nu ne putem plînge înaintea iubitului nostru rege al Poloniei şi al Ţării Lituaniei şi al altora şi înaintea
tuturor nobililor şi înaintea întregului sfat al Poloniei” 9 . Buczacki se declară „tată, părinte”, adică protector, iar
Roman „fiu”, protejatul înaltului funcţionar, calificăm aceste relaţii drept raporturi feudo-vasalice faţă de magnat
începute de Ilie voievod şi continuate de Roman II, de unde se vede şi decăderea Moldovei în timpul luptelor
pentru tron a urmaşilor lui Alexandru cel Bun.
Nu mai puţin semnificativ este şi actul din 2 decembrie 1449 de la Bogdan II din Suceava, care îl numeşte pe D.
Buczacki „iubitul nostru părinte şi prieten” şi-i cere ocrotire şi îndepărtarea lui Alexăndrel şi a mamei acestuia. În
schimbul acestei ocrotiri îi promite magnatului „şă dăm panului în fiecare an câte patru sute de zloţi turceşti şi câte
zece vase de vin de malmazie şi câte zece bucăţi de camhă şi cinci de cufterie şi câte cinci de pânză.” 10 Un motiv ce
l-a făcut să acrie acest act este faptul că Bogdan II dorea să-şi asigure liniştea la graniţa de nord a Moldovei prin
protecţia dregătorului regal, cât şi pentru asigurarea protecţiei regale.
Astfel, din cele relatate mai sus am putea concluziona că feudalul polonez Didrih Buczacki, castelan al Cameniţei
şi staroste al Podoliei, prin împrumuturile băneşti pe care le-a făcut domnilor moldoveni a reuşit:
• Să devină „ arbitrul” situaţiei politice din Moldova şi un mare proprietar funciar îi nordul ţării.
• Să instaureze o suzeranitate asupra domnilor fugari moldoveni şi să creeze un raport de relaţii feudo-vasalice
obişnuite, nereuşind să depăşească cadrul relaţiilor statornicite între domnii Ţării Moldovei şi regii Poloniei.
Résumé
Après la mort d’Alexandru cel Bun le pays de Moldova a été soumis á une lutte pour le trône princier, lutte
menée entre les successeurs de l’ancien empéreur soutenus par les nobles polonais. Une grande influence sur les
relations moldo- polonaises et sur la la situation interne de Moldova a été éxercée par le boïard polonais Didrih
Buczacki. Celui-ci provenait d’une forte famille de nobles polonais de et l’examen des sources qui ont servi
comme point de repére dans l’investigation de ce sujet.
1 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 184.
2 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 184.
3 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 388-389. 388-389.
4 COGĂLNICEANU 1872, 145; NĂSTASE 1925, 119.
5 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 391, NOTA 6.
6 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 391.
7 BOGDAN 1907, 632.
8 D.R.H.A., I, 385.
9 CAPROŞU 1989, 18.
10 D.R.H.A., I, 391.
– –