Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

II (8 martie 1436 – 1 august 1442) 1 cînd va emite pentru „acest adevărat prieten scump şi cumătru al nostru, pan
Didrih de la Buceaci” 2 , actul de la 22 mai 1443 din Buceaci. Acest act reprezintă cel mai important moment în
drumul spre controlul domniei şi a unor teritorii din nordul ţării de către puternicul magnat. La prima vedere pare a
fi o dăruire perpetue, „văzînd slujba şi bunăvoinţa sa faţă de noi l-am miluit cu deosebita noastră milă, i-am dăruit
şi i-am dat curtea noastră de la Volhovăţ, “însă ea (dăruirea n. n.) apare ca un zălog urmat şi de raportul feudovasalic
„cît timp nu o vom răscumpăra (suma de cinci sute de zloţi tătăreşti-n. n.) în acea avere să nu se amestece
nici vornicul nostru cel mare, nici cel mic, nici globnic, nici pripăsar, nici ilişar, nici cel ce strînge darea, nici altul,
şi nici oricare din dregătorii noştri, ci numai pan Didrih să folosească şi să dobîndească”.
I.Caproşu, refirindu-se la acest document prin care Ilie a împrumutat cinci sute zloţi tătărăşti de la nobilul polonez,
scria: “este un împrumut bănesc care i-a permis feudalului polonez Didrih Buczacki, castelan al Cameniţei
şi staroste al Podoliei, să devină, în calitatea sa de creditor, arbitrul situaţiei politice din Moldova în deceniul al
V-lea al secolului al XV-lea şi să-i stimuleze ambiţiile politice, tinzînd la o subordonare deplină a puterii centrale
moldovene faţă de feudalitatea poloneză de graniţă.” 3 . Făcînd acest împrumut prin zălogirea curţii Volhovăţului
şi prin angajamentul faţă de D. Buczacki, Ilie spera la un ajutor din partea acestuia pentru reluarea tronului Moldovei.Însă
Ilie nu a primit ajutor polon în lovitura de forţă din 29 mai 1444, cînd Ştefan l-a prins şi l-a orbit4 . Ilie
a fost nevoit să se retragă înapoi în Polonia împreună cu soţia şi fiul Roman II.
Un alt document este cel de la 15 iulie 1446 din Hotin, tot de la Petru II ,pentru acelaşi nobil polonez din perioada
cînd parăsise asocierea cu Ştefan II şi se serefugiase la acest nobil, deoarece în act se menţionează: „în marea
noastră nevoie:ne-a primit în casa sa” 5 , sperînd să-l ajute să recupereze tronul. Semnificativ este faptul că pentru ai
susţine la tron, Buczacki le impunea pretendenţilor condiţii, deoarece, Petru II specifică, “cînd ne va fi dat să fim
în domnia noastră, în scaunul nostru părintesc, să dăm în fiecare an o mie de zloţi turceştişi 20 de cufterii (ţesătură
de mătase): zece obişnuite şi zece din cele mai scumpe, însă una să fie ocsamită (ţesătură de mătase broşată cu fir
de argint sau aur) cu aur” 6 cu atît mai mult că Buczscki i-a dat împrumuturi băneşti, “ne-a dat aur şi argint ca să
plătim cele de trebuinţă, şi caii nu ni i-a oprit” 7 . Domnul devine debitor şi-i stimulează ambiţiile politice ale magnatului
polonez printr-o clauză: „să nu ne plîngem înaintea domnului nostru milostiv, regele Poloniei, şi a Sfatului
său , ci să păstrăm tăcere”. În acelaşi sens se stipulează că de nu va plăti cele promise, magnatul să i-a singur turme
de cai, iepe, vite si cirezi din averea lui. După 15 iulie 1446, Petru II a rămas sub protecţia puternicului magnat8 ,
iar în Moldova, la 13 iulie 1447, Ştefan II va fi decapitat de Roman II9 (nepotul său, fiul lui Ilie – n.n.), care va lua
tronul ţării. Nu e sigur cine l-a ajutat pe Roman II să ia tronul. N. Grigoraş, care îl citează pe N. Iorga, crede că
”a fost ajutat de o trupă călare de poloni şi cu sprijinul de la influentul magnat polon Ditrich Buceaţchi, starostele
Podoliei şi Cameniţei, prietenul familiei lui Ilie vodă” 10 . Se ştie că familia lui Ilie se afla mai demult în Polonia sub
protecţia lui Buczacki .Însă Roman nu va domni singur mult timp, deoarece avem un document de la 22 august
1447 din Suceava de la Petru II în care este menţionată „credinţa fratelui domniei mele, Roman voievod” 11 , deci
este o domnie asociată. Astfel, rezultă că Petru II a fost ajutat de D. Buczacki să ia tronul Moldovei de vreme ce el
se afla sub protecţia magnatului de la 15 iulie 1446. Deci, D. Buczacki avea sub protecţia sa familia lui Ilie, care
luase un împrumut bănesc (22 mai 1443 la Buceaci) şi tot sub protecţia lui era şi Petru II, care-i promitea o mie de
zloţi dacă-l va susţine la tron. Acest lucru explică faptul că îi avem domni la 22 august 1447 pe Petru II şi Roman
II, care ţinem să credem că au împărţit domnia, împărţire făcută de fapt de D. Buczacki.
Al treilea act emis de Petru II pentru „scumpul nostru prieten, preaputernicul pan Detrih Buceaţki”, este cel
de la 23 decembrie 1447 din Ţeţin12 . Aflăm că Petru II plătise datoriile pe care le avea la pan, datorii ce le făcuse
1 D.R.H.A. I, 358-360.
2 ŞIMANSCHI 1970, 80; REZACHEVICI 2001, 486..
3 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 181; D.R.H.A, I, 326.
4 CAPROŞU 1989, 16.
5 GRIGORAŞ 1948, 117 117
6 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183.
7 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183, NOTA 4, 5, 6.
8 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183.
9 REZACHAVICI 2001, 495.
10 GRIGORAŞ 1948, 128.
11 GRIGORAŞ 1948, 128, NOTA 5.
12 D.R.H.A., I, 386-388.
– –