Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

utilizează fonduri de stat – au înţeles importanţa punerii în valoare a structurilor istorice naţionale şi nu numai
(drept mărturie, o serie de proiecte desfăşurate pentru salvarea unor situri în ţări din America de Sud, state în care
guvernele – din lipsă de fonduri sau înţelegere, sau ambele – nu se implică în menţinerea vechii moşteniri şi pierd
din vedere cît de însemnată este aceasta pentru generaţiile viitoare).
Un ultim plan al dublei implicări şi colaborări este înregistrat în zilele noastre: arheologii forensici reconstituie
profilul crimelor prin analiza evidenţelor fizice 1 : în literatura de specialitate, Kottak vorbeşte de o antropologie
a masacrului 2 , exemplificând cu un caz de ucidere în masă în Guatemala anului 1982, caz documentat atât de arheologi,
cît şi de legişti. Într-o astfel de împrejurare – mărturisea un arheolog implicat, situaţia este asemănătoare
celei de excavare a unui sit arheologic; odată cu scurgerea timpului, ca şi în acesta din urmă, survin modificări,
distrugeri, interpretarea rămăşiţelor dovedindu-se la fel de anevoioasă, chiar dacă nu avem de-a face cu o arheologie
de tip academic.
Departe de pretenţia exhaustivităţii, am încercat să schiţăm teritoriul de convergenţă al celor două ştiinţe, în
condiţiile în care în România, antropologia a fost introdusă de foarte puţină vreme în sistemul de învăţămînt,
arheologia beneficiind de un cu tot alt background. Cu siguranţă, o parte din cele prezentate mai sus se situează
încă la nivelul dezideratului: considerăm, însă, că tocmai promovarea unei serii de aspecte ce ţin de interferenţa
antropologiei cu arheologia poate reprezenta un prim pas pentru transpunerea în realitate, atît în folosul cercetării
ştiinţifice, cît şi al publicului larg.
Summary
The last decades of the previous century have proposed – through the work of American anthropologist P. Kottak.
– the collocation archaeological anthropology; the author simplifies the concept and explains that we deal
with archaeology, understood and practiced according to North-American standards, in a larger sense. We need
to specify the following: in the New World, the archaeology has always been correlated to cultural anthropology,
more closely than on our continent. The explanation is that meanwhile the Europeans considered archaeological
research as an extension of their studies from contemporary history to the prehistoric past, the American scientists
have started investigation of foreigner communities by digging their sites and of the local communities (that is
ethnographic research of American native’s community).
At present, this difference still persists: in Europe, the archaeology is usually considered as a humanistic science,
correlated to history science, while in the United States it is practice as an anthropology branch and a social
science.
The classifications and the institutional separation are less important; but it is extremely necessary that both archaeologists
and anthropologists must have serious knowledge of both domains and when this is not possible, the
cooperation is compulsory. For instance, the research of a community is not limited to description anthropological
features but it includes the study of social and historical aspects, for the purpose of emphasizing the community
history, the stratification issues, the social structure, the production forms, the economic level, characteristics of
family life and private life, meaning a study of the complex existence environment where this group lives.
1 KOTTAK 2000, 438.
2 KOTTAK 2000, 440.
– –