Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

omâni în timpul regimului comunist a reflectat politica partidului muncitoresc român, apoi a partidului
comunist român faţă de urss. Începuturile desprinderii de subordonarea totală faţă de Moscova coincid cu
prima definire a culturii, mărturie arheologică a românilor ca etnie diferită de slavi. Formularea deplină a specificului
etnic românesc al culturii Dridu s-a petrecut în perioada de liberalizare dintre 1964-1971, iar excluderea
slavilor sau bulgarilor dintre purtătorii culturii corespunde cu politica de izolare şi de omogenizare a societăţii
impusă de regimul comunist în perioada sa finală. Rezervele unor arheologi faţă de această interpretare excesivă
au fost exprimate cu prudenţă.
Ce se poate spune astăzi despre cultura Dridu ? În primul rând, datarea începutului ei în prima jumătate a secolului
al IX-lea este asigurată de o monedă emisă de Nikephor I (802-811), descoperită în aşezarea de tip Dridu
de la Şirna, jud. Prahova 1 . Contrar a ceea ce se crede adesea, cultura Dridu nu a fost răspândită pe tot teritoriul
României, deoarece tipul B de ceramică nu a fost descoperit în Moldova şi nici în cea mai mare parte a Transilvaniei.
Doar existenţa acestui tip defineşte cultura Dridu, deoarece tipul A (cu decor incizat) este o variantă locală a
ceramicii donau-typus, care este răspândită în toată Europa centro-orientală. 2 Cultura Dridu a fost specifică pentru
regiunea Dunării de Jos, fără a putea fi asociată în mod exclusiv cu o anumită etnie, slavă, bulgară sau română.
Toate cele trei etnii au contribuit la formarea ei, sub influenţa civilizaţiei bizantine. De fapt, această cultură a exprimat
un anumit nivel de civilizaţie şi de viaţă economică, specific ariei unde s-au putut difuza produsele
atelierelor de ceramică din zona dunării de jos . Tocmai de aceea cultura Dridu nu a pătruns la sud de Munţii
Balcani, unde influenţa bizantină mai puternică a condus la dezvoltarea unei civilizaţii materiale mai avansate
şi, în orice caz, diferite. Cultura Dridu, ca şi, mai târziu, civilizaţia oraşelor din Paradunavon, a fost purtată de
populaţia de diferite origini etnice de la periferia sferei de influenţă a civilizaţiei bizantine, situată într-o zonă de
contact cu lumea stepelor nord-pontice.
summarY
After the establishment of the Soviet domination in Romania, the archaeological researches were directed to
the discovery of any finds able to prove the existence of a considerable Slavic component in the Romanian ethnogenesis.
The changes occurred in the home policy after 1955 led however to a partial recovery of the national
values, which also meant a revived concern for the ethnogenesis, a problem studied by a special commission of
the Academy. The excavations started at Dridu in 1956 offered a support for this new approach, because the material
culture defined by this settlement was distinguished by I. Nestor from that used by the Slavs. This theory
expressed in 1958 and more clearly in 1964 was a consequence, conscious or not, of the changes occurred in the
official attitude toward the Romanian history, because it defined Romanians as a different ethnicity than the surrounding
Slavs. Its definitive formulation coincides with the independency trend of the Romanian policy in 1964,
while the exclusion of the Slavs or Bulgarians from the bearers of the Dridu culture (sustained especially by E.
Zaharia) was contemporary with the policy of homogenization of the late years of the Communist regime. The
Nestor-Zaharia theory became official, but not all the Romanian archaeologists supported it. Notable exceptions
were C. Daicoviciu and M. Comşa. The way how the Dridu culture was interpreted by the Romanian archaeologists
during the Communist regime has reflected the policy toward USSR . Now, the ethnic interpretations of this
culture are obsolete. In fact, this culture has expressed a certain level of civilization and of economic life, specific
for the area were the products of the Lower Danubian pottery workshops were spread.
Bibliografie
ARVINTE, V., 1966, Formarea limbii şi poporului român în lumina cercetărilor recente, “Anuar de lingvistică şi istorie
literară”, Iaşi, 17, 13-32.
BARZU, L., 1980, La continuité de la création matérielle et spirituelle du peuple roumain sur le territoire de l’ancienne
Dacie, Bucarest.
BARZU, L., BREZEANU, S., 1991, Originea şi continuitatea românilor. Arheologie şi tradiţie istorică, Bucureşti.
1 Şt. OLTEANU 2002, O monedă de la împăratul Bizanţului nichifor i descoperită la şirna, jud. Prahova şi importanţa ei pentru datarea
primei faze a culturii “Dridu”, în “Cercetări numismatice. Muzeul Naţional de Istorie”, 8, 173-175.
2 P. DIACONU, extension..., 108–110.
3 Idem, Problema..., 129.
– –