Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

cultura drıdu Şı evoluŢıa poZıŢıeı romÂnıeı În laGărul socıalıst
alexandru madGeaRU
Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti
Una dintre consecinţele instaurării regimului comunist în România şi a aservirii faţă de Uniunea Sovietică a
fost impunerea unei noi concepţii asupra istoriei românilor, în particular asupra rolului slavilor în geneza şi în
evoluţia poporului român. Se urmărea atât rusificarea, cât şi ruperea legăturilor cu lumea occidentală şi latină.
Instrumentele principale prin care s-a aplicat această politică de inventare a unui nou trecut au fost:
– reorientarea cercetărilor istorice, arheologice şi lingvistice în direcţia investigării componentei slave în istoria
şi civilizaţia românească;
– crearea unor instituţii şi publicaţii dedicate studierii relaţiilor româno-slave (Institutul Româno-Rus, Muzeul
Româno-Rus, „Analele Româno-Sovietice”);
– schimbarea conţinutului programei de învăţământ la toate nivelurile (îndeosebi prin manualul de istorie coordonat
de Mihail Roller, apărut în prima ediţie în 1947) 1 .
Reorganizată în 1948, Academia Română, devenită Academia RPR, a avut un rol de frunte în aplicarea acestei
politici, prin institutele de istorie şi lingvistică înfiinţate după model sovietic. Ce se cerea cercetătorilor încadraţi
în aceste institute ? Mihail Roller o spunea foarte clar în concluziile Conferinţei pe ţară a istoricilor specialişti în
perioada Evului Mediu din 11-12 februarie 1950: „Pe noi ne interesează şi o altă problemă la care nu au răspuns
istoricii regimului burghezo-moşieresc: când s-a format poporul român?”, şi continua: „trebuie să lămurim rolul
slavilor şi ajutorul pe care ni l-au dat în formarea şi evoluţia statală feudală din ţara noastră” 2 .
un rol important în evidenţierea componentei slave în etnogeneza românească a fost acordat săpăturilor
arheologice. Începând din 1948, şantierele arheologice au primit fonduri uriaşe, care au permis o dezvoltare nesperată
până atunci a cercetărilor 3 . Preţul plătit pentru acest real progres faţă de perioada interbelică a fost subordonarea cercetării
faţă de imperativele politice. Mai pe scurt spus, se căutau peste tot slavii. De aceea, s-a pus accent pe cercetarea
vestigiilor din evul mediu timpuriu, susceptibile de a furniza dovezi despre prezenţa slavilor în toate regiunile Republicii
Populare Române. Dintre şantierele care au fost deschise sau continuate în acest scop le amintim în special pe cele de la
Sărata Monteoru, Moreşti, Hlincea, sau cele de pe traseul primului canal Dunărea-Marea Neagră. În mod cât se poate de
semnificativ, în primul volum al revistei “Studii şi cercetări de istorie veche” se publica un articol intitulat “Pătrunderea
şi aşezarea slavilor în Transilvania. Raportul colectivului asupra săpăturilor executate în regiunea Târnava Mare”, dar
care prezenta de fapt rezultatele unor sondaje în situri datate din epoca bronzului până în evul mediu timpuriu. Slavii
căutaţi în cele trei luni de campanie din 1949 prin mai multe locuri din centrul Transilvaniei nu au fost identificaţi decât
prin câteva fragmente ceramice la Sfântu Gheorghe-Bedeháza şi Guşteriţa. Raportul a fost prezentat la Conferinţa pe
ţară a arheologilor din 14-16 octombrie 1949, la fel ca şi altul despre “Studierea pătrunderii slavilor la Dunărea de Jos”,
denumirea sub care se ascundea raportul despre fortificaţia romano-bizantină Dinogetia 4 .
Începând din 1 , se poate constata o schimbare, mai întâi destul de timidă, apoi destul de hotărâtă, în
politica pmr faţă de istoria naţională. Aceasta s-a produs în condiţiile consolidării puterii lui Gh. Gheorghiu-
Dej în cadrul conducerii superioare a PMR, ceea ce s-a tradus şi prin îndepărtarea adepţilor subordonării totale
faţă de Moscova. Stabilitatea regimului comunist din România, neafectat de revoluţia din Ungaria din 1956, şi
încrederea pe care Gheorghiu-Dej a reuşit să i-o insufle lui Hruşciov au făcut posibilă retragerea trupelor sovietice
din România, în iunie 1958. Regimul comunist din România se distanţa treptat de etapa rusificării, mai ales fiindcă
era ostil destalinizării parţiale operate de Hruşciov la al XX-lea Congres al PCUS din februarie 1956. La sesiunea
Academiei RPR din 27 iunie-21 iulie 1955, Mihail Roller nu a mai fost ales în prezidiu. În schimb, în academie
1 Pentru cadrul general al epocii, vezi V. GEORGESCU 1991, 9-50; P. ŢUGUI 1999; F. MÜLLER 2003.
2 M. ROLLER 1950, Spre o nouă realizare în ştiinţa istorică: întocmirea unui corpus de documente, „Studii şi cercetări de istorie medie”,
1 , 1, 62-63.
3 Pentru planul de cercetări arheologice din 1948, vezi F. MÜLLER 2003, 199-202.
4 Conferinţa pe ţară a arheologilor din Republica Populară Română 1950, SCIV, 1, 1, 15-22; Gh. ŞTEFAN, I. BARNEA, G. FLORESCU,
I. GHEORGHIU, G. IACOB, B. MITREA, Pătrunderea slavilor la Dunărea de Jos. Rezultatul săpăturilor arheologice de la Dinogeţia,
comuna Garvăn-Tulcea, ibidem, 69-74; K. HOREDT, Şt. FERENCZI, V. MILEA, M. RUSU, N. LIU, Pătrunderea şi aşezarea slavilor
în Transilvania. Raportul colectivului asupra săpăturilor executate în regiunea Târnava Mare, ibidem, 123-130.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 63-71
– –