Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

După reprimarea marilor răscoale antiromane din Pannonia şi Dalmaţia (6-9 d. Hr.), când întregul curs al
Dunării, de la izvoare la vărsare, intră sub control militar roman, semnificaţiile conceptului de limes se schimbă.
Practic, după anul 15 d. Hr. sunt instituite vămi imperiale pe fluviul aflat sub supravegherea unităţilor navale şi
este creată funcţia de praefectus orae maritimae, cu atribuţii militare, pentru cetăţile greceşti de pe ţărmul mării.
Ovidius ne lasă să înţelegem că acest comandament militar a fost instituit încă din primii ani ai erei creştine (8 d.
Hr.) (R. Vulpe, 1939, p. 13). Poetul afirmă chiar că graţie măsurilor luate de Pomponius Flaccus, legat al Moesiei,
din anul 18 d. Hr. „cumplita râpă a Istrului a devenit sigură” (Ovidiu, Pontica, IV, 9, 76.)
Este vorba de activitatea primilor doi prefecţi ai comandamentului praefectura orae maritimae (district militar
provincial ce va persista până în deceniul al şaselea al primului secol creştin ) , Vestalis şi respeciv Pomponius
Flaccus, care participă la eliberarea garnizoanelor odrysse de la Aegyssus (12 d. Hr.) şi Troesmis (15 d. Hr.) de
sub asediul geţilor nord-dunăreni ( C. Matei, 1991, p. 143 şi urm.).
În ceea ce priveşte armata, epoca lui Augustus a fost marcată de o creştere considerabilă a atenţiei acordate
acestei instituţii, în contextul promovării de către împărat a unei politici cu un puternic caracter expansionist. În
aceste condiţii s-a urmărit creşterea eficienţei acestei instituţii, care va face posibilă împingerea graniţelor romane
până departe în aria barbaricum-ului.
În urma măsurilor luate de împărat, armata a suferit o reducere a efectivelor, ajungând la treizeci de legiuni şi
respectiv corpuri auxiliare numărând între 250 000 şi 300 000 de oameni, scădere compensată de o serie de avantaje
în beneficiul militarilor ( P. Petit, 1980, p. 395.).
Astfel, după douăzeci-douăzeci şi cinci de ani ca soldaţi de meserie, timp în care primeau solde, cei care ieşeau
din serviciu, ca veterani, erau răsplătiţi în contul acestor ani, cu suprafeţe de pământ cumpărate iniţial de împărat,
iar către sfârşitul domniei lui Augustus cu o primă în numerar. Banii necesari erau scoşi dintr-o casierie special
creată în acest scop. Aceste măsuri vor determina nemulţumiri cu caracter social, având în vedere că aerarium-ul
militar (tezaurul armatei) alimenta un impozit nou, nepopular, asupra moştenitorilor cetăţenilor romani (A. Aricescu,
Al. Suceveanu, 1982, p. 28.).
În timpul împăraţilor Flavieni apar primele schimbări importante, ale căror iniţiator este mai cu seamă Vespasian.
Astfel, în timp ce Tiberiu (14-37) şi fiul său Nero (37-68) neglijaseră armata şi provinciile, Vespasian, care
fusese proclamat împărat de armata de pe Dunăre, a luat o serie de măsuri al căror efect benefic s-a repercurtat
şi asupra regiunilor de la Dunărea de Jos, îngrijindu-se de realizarea unui drum terestru ce urma să lege Italia de
Dunărea de Jos şi Asia Mică (P. Petit, 1980, p. 397; L. Homo, 1941, p. 368).
Acesta este momentul când apar primele unităţi auxiliare pe frontiera Dunării Inferioare, pe fondul reorganizării
flotei care primeşte numele de Classis Flavia Moesica. limes-ul este organizat de către Rubrius Gallus,
guvernatorul Moesiei, ca răspuns la invazia daco-sarmatică din 69-70 d. Hr. Istoricul francez Leon Homo scrie că
Rubrius Gallus „... remit en état de défense la frontière du Danube inferieur”(L. Homo. 1941, p. 368), stabilind o
serie de garnizoane la Sexaginta Prista, Durostorum, Abrittus, Carsium, Troesmis şi Histria, inclusiv deci pe Cotul
Dunării şi în Deltă, care au fost plasate sub supravegherea flotei.
Organizat astfel, limes-ul a avut o dublă misiune, una defensivă, de apărare a frontierelor, şi o alta ofensivă, de
asigurare a legăturilor cu spaţiul nord-dunărean şi de control a fidelităţii populaţiilor clientelare. (I. Barnea, Gh.
Ştefan, op.cit., p. 16.)
Dintre unităţile militare aduse în acest spaţiu au fost atestate, cu certitudinea dată de mărturiile arheologice, izvoarele
scrise şi epigrafice, următoarele: ala i asturum, ala i Flavia Gaetulorum şi Cohors i Flavia Commagenorum,
la Tomis (CIL XVI, 45; CIL XVI, 44 şi CIL XVI, 44, 50), ala i Vespasiana dardanorum, la Arrubium (CIL XVI 45,
50, 58), ala i Pannoniorum, la Troesmis (CIL III, 14453), Ala ii Hispanorum et Aravacorum, la Carsium (CIL XVI,
44) (A. Aricescu, 1977, p. 81-82.). La acestea se adaugă, unităţile flotei moesice, cu sediul principal la Noviodunum
şi cu stationes secundare la Aegyssus şi Axiopolis probabil ( M. D. Liuşnea, 1996, p. 30).
Andrei Aricescu (1977, p. 82.) mai aminteşte câteva unităţi auxiliare pentru aceeaşi perioadă, la Capidava,
Cohors i Ubiorum (CIL X, 6015) şi Cohors Vii Galorum, la Tomis (CIL III, 7548). Andrei Aricescu crede că în
ultimul sfert al primului veac creştin forţele militare de care dispunea zona estică a Moesiei şi apoi Moesia Inferior
însumau şapte mii cinci sute de oameni, împărţiţi în şase unităţi de cavalerie şi nouă de infanterie (A. Aricescu,
1977, p. 79).
– –