20.06.2013 Views

Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

proporţia acestora. În total au fost clasificate 341 vârfuri de lance în 23 tipuri şi variante 1 . Cronologic, tipul La2,<br />

asemănător armei de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, este răspândit în perioada 3, după Adler 2 , care corespunde fazei B2-C1,<br />

după Eggers 3 .<br />

În clasificarea vârfurilor de lance întocmită de J. Bemmann şi G. Hahne, cel descoperit la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui ar<br />

putea fi încadrat în tipul Gamme 4 (fig. 4/3). Autorii oferă o tipologie a vârfurilor de lance <strong>din</strong> epoca imperială romană<br />

şi cea a migraţiei descoperite în Europa Centrală şi de Nord, în 22 grupe şi variante 5 . Tipul Gamme conţine<br />

vârfurile de lance <strong>cu</strong> următoarele caracteristici: lungimea totală – 25-48 cm, lungimea penei – 18-40 cm, lungimea<br />

bucşei – 5,5-9,5 cm. Acest tip este îndeosebi răspândit în Suedia, Norvegia, mai puţin Danemarca şi Germania 6 . El<br />

este asemănător tipului 4 de la Illerup 7 şi datat în faza B2/C1a, adică în perioada anilor 150-200 8 .<br />

Din punct de vedere tipologic, piesa de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui este apropiată şi tipului 4, după Ilkjær 9 (fig. 5), care<br />

ne pune la dispoziţie o clasificare a vârfurilor de lance <strong>din</strong> Danemarca în 29 tipuri 10 . Drept criteriu de delimitare a<br />

schemelor tipologice propuse de Ilkjær serveşte forma penei în secţiune, plus la aceasta au mai fost luate în consideraţie<br />

proporţiile armei etc. 11 . Din categoria tipului 4 fac parte vârfurile de lance <strong>cu</strong> pana de forma 2 12 şi lăţimea<br />

mai mare de 2 cm. Vârfurile de lance de tipul 4 sunt pe larg răspândite în Europa Centrală şi de Nord pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

întregii epoci imperiale romane 13 .<br />

Din cele expuse mai sus se observă că vârfurile de lance asemănătoare descoperirii de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui au un<br />

spaţiu de răspândire destul de larg, <strong>cu</strong>m ar fi Europa Centrală şi de Nord, şi sunt datate <strong>cu</strong> a doua jumătate a sec.<br />

II - prima jumătate a sec. III p.Chr. 14 .<br />

În acest context, vârful de lance de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui pledează în favoarea originilor sale nordice sau central<br />

europene. Cu toate că nu dispunem de o analiză metalografică a lancei, credem, <strong>cu</strong> rezerve, că piesa de la Gura<br />

Bâ<strong>cu</strong>lui a fost fabricată în aceste regiuni, fiind „exportată” în Europa de Sud-Est sau ajungând în regiunea satului<br />

Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, în împrejurări ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te, <strong>cu</strong> un războinic de origine germanică sau sarmatică în timpul războaielor<br />

marcomanice (166-182) sau în rezultatul contactelor <strong>cu</strong> purtătorii <strong>cu</strong>lturilor Przeworsk şi Wielbark. Trebuie<br />

să adăugam că nu poate fi respinsă nici posibilitatea ca arma de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui să fi ajuns în regiunea dată pe<br />

par<strong>cu</strong>rsul sec. III, în timpul migrării triburilor germanice ale goţilor – purtătorii principali ai monumentelor de tip<br />

Sântana de Mureş–Černjachov. În acelaşi timp nu putem exclude nici posibilitatea provenienţei sale autohtone,<br />

geto-dacice.<br />

În încheiere putem menţiona că, deşi o interpretare concluzivă este inoportună <strong>din</strong> cauza lipsei altor artefacte<br />

în contextul descoperirii, un lucru este cert, şi anume, piesa de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui se încadrează cronologic în epoca<br />

imperială romană şi <strong>cu</strong> unele rezerve, chiar în epoca migraţiei popoarelor.<br />

Bibliografie<br />

adler 1 / W. Adler, Studien zur germanischen Bewaffnung. Waffenmitgabe und Kampfesweise im Niederelbegebiet und<br />

im übrigen Freien Germanien um Christi Geburt. Saarbrücker Beiträge zur Altertumskunde 58 (Bonn 1993).<br />

arnăut 00 / T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi (Chişinău 2003).<br />

Bemmann/Hahne 1 / J. Bemmann/G. Hahne, Waffenführende Grabinventare der jüngeren römischen Kaiserzeit und<br />

Völkerwanderungszeit in Skan<strong>din</strong>avien. Studie zur zeitlichen Ordnung anhand der norwegischen Funde. Ber. RGK 75<br />

(1994), 1995, 283-640.<br />

1 ibidem, 92-101 Abb. 24.<br />

2 ibidem, 124-125.<br />

3<br />

Eggers 1955.<br />

4<br />

Bemmann/Hahne 1995, 419 Abb. 61,1.<br />

5 ibidem, 408-457.<br />

6 ibidem, 576-577 Abb. 68.<br />

7<br />

Ilkær 1990, 327.<br />

8<br />

bemmann/hahne 1995, 299.<br />

9<br />

Ilkær 1990, , 48-52 48-52 Taf. 9-12.<br />

10 ibidem, 40 Tab. 16.<br />

11 ibidem, 39.<br />

12 ibidem, 30-31.<br />

13 ibidem, 50 Abb. 197.<br />

14 Analogiile <strong>cu</strong> vârfurile de lance medievale n-au scos la iveală tipuri similare celui de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui.<br />

– –

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!