Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

cunoaşte dacă exista şi un recipient metalic sau ceramic de păstrare. Era compus din 124 de exemplare de bronz,
cu o stare de conservare foarte bună, monede emise pentru Filip II, Alexandru III si câteva monede histriene de
bronz din timpul autonomei. Se păstrează într-o colecţie particulară. Şi acest tezaur pare a fi fost îngropat pe ll
asfârşitul secolului IV şi începutul secolului III a. Chr.
În privinţa monedelor de tip macedonean descoperite în mod izolat în Dobrogea, au fost repertoriate peste 500
de exemplare, excluzându-le din calculul nostru pe acelea care apar catalogate la Dobrogea şi Dobrogea de Nord
(44 monede). Cele din aur sunt în număr de peste 14 piese, cele din argint sunt peste 20 de exemplare, iar cele din
bronz sunt peste 420 piese. Menţionăm şi faptul că în calculele noastre am omis, în mod intenţionat, descoperirile
de la Cavarna unde ştim doar de apariţia a mai multor monede macedonene de bronz, fără a fi amintiţi şi emitenţii.
La o simplă „aruncare de privire” se poate observa o prezenţă semnificativă a exemplarelor de bronz, intens
folosite la tranzacţiile mărunte, starea de conservare a majorităţii lor fiind precară. Subliniem şi numărul mic de
exemplare de aur şi argint, situaţie total diferită faţă de alte zone.
Din punct de vedere al repartizării descoperirilor, monedele de al Filip al II-lea pare să se fi răspândit în tot
teritoriul, fiind însă bine reprezentată mai ales de zona litorală şi apoi de linia Dunării. Aceasta din urmă se evidenţiază,
din nou, prin spaţiul de sud est al teritoriului dobrogean şi cu câteva apariţii spre limita nordică, de-a
lungul fluviului. Centrul teritoriului este destul de văduvit de astfel de descoperiri, observându-se, totuşi, câteva
concentrări în nordul zonei şi în partea ei centrală. Monedele de tip Alexandru III repetă, aproape până la identitate,
modul de repartiţie al monedelor de tip Filip II. Din nou zona aflată de-a lungul Pontului Euxin şi malul Dunării
sunt bine populate cu descoperiri. Aceeaşi extremitate de sud-est a teritoriului, de data aceasta uşor extinsă spre interiorul
spaţiului analizat, se evidenţiază şi acum. Zona centrală, tot timidă în apariţii, pare mai animată spre sudul
său, dar într-o măsură modestă. Emisiunile de tip Filip III şi Lysimach sunt prezente doar de-a lungul litoralului
marin (în proporţie covârşitoare) şi a malului dunărean (în proporţie modestă), prin descoperiri în două localităţi
situate tot în colţul sud-estic al teritoriului dobrogean şi cu o unică apariţie în nord, la Isaccea. Zona centrală nu
prezintă astfel de descoperiri monetare. În privinţa spaţiului de rezonanţă al emisiunilor de aur şi argint din tipurile
Filip II, Alexandru III, Filip III şi Lysimach în provincia pontică am constat următoarele: în cazul celor realizate
din aur ele au o prezenţă absolut minoră pe litoral, dar se găsesc pe malul fluviului, în zona de nord a teritoriului,
în interiorul unor comunităţi greco-autohtone, ceea ce ar însemna că şi-ar fi atins obiectivul teoretic (la aceasta
mai adăugăm şi descoperirea de la Băneasa, probabil tot într-o comunitate locală). Continuând pe aceeaşi linie
observăm că, deşi în mod surprinzător cele de argint se îndesesc pe litoral, ele se înmulţesc şi pe malul dobrogean
al fluviului, nu numai în nord, ci şi spre sud-est, unde avem numeroase descoperiri delimitate ca „capete de linie”
de localităţile Cernavodă şi Silistra.
În general, analizând şi încercând o privire de ansamblu în cazul descoperirilor izolate de monede de tip macedonean
din spaţiul cercetat, constatăm o acoperire neuniformă a teritoriul dobrogean. Aceste piese folosite în
schimburi comerciale, au beneficiat, în procesul lor de circulaţie de condiţii favorabile de ordin politic, administrativ
şi militar, care, se pare, au fost întrunite cu precădere de-a lungul litoralului pontic, dar şi de-a lungul malului
Dunării 1 . Ele apar în special în polisurile greceşti (se poate vedea chiar o orbitare a acestor descoperiri în jurul lor),
dar şi, într-o mai mică măsură, în micile aşezări getice sau greco-autohtone. În cazul polisurilor, din punct de vedere
numeric, ca descoperiri izolate, se detaşează clar cetatea de la Histria cu imediatele sale împrejurimi, precum
şi aşezarea de la Sinoie, punctul Zmeica, aflată oricum în arealul celei dintâi. Colonia histriană se evidenţiază cu
nu mai puţin de peste 215 monede de bronz de tip Filip al II-lea şi Alexandru III, dar fără piese de argint sau aur.
Histria „însumează un număr de piese care depăşeşte suma tuturor monedelor întâlnite pe piaţa internă a oraşului,
în următoarele trei secole” 2 . Aceasta, alături de Constanţa şi Mangalia, deţine un procent de 63,82 % din totalul
monedelor de tip Filip II, 52,98 % din totalul monedelor de tip Alexandru III, 50 % în cazul celor de tip Lysimach
etc. Pe de altă parte subliniem lipsa emisiunilor de tip Filip III Arideul la Histria şi prezenţa redusă a exemplarelor
de la Lysimach (doar 6). Comparativ cu Histria, celelalte trei colonii, Callatis, Tomis şi Argamum sunt mult mai
modeste în descoperiri. Astfel Callatisul prezintă 10 monede de la Filip II (3,41 %), 4 de la Alexandru III (2,64
%), nici una de la Filip III şi una de la Lysimach (7,14 %). Tomisul deţine 27 de monede de tip Filip II (9, 21 %),
1 Talmaţchi 2006, 62.
2 Preda, Nubar 1973, 52.
– –