Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ea a fost catalogată ca un mare capitol din istoria circulaţiei monetare din Scythia Minor, cu numeroase trăsături
proprii 1 . În acest sens s-a vorbit chiar de o dominaţie a monedei macedonene în cadrul circulaţiei monetare din
teritoriul respectiv 2 .
În cadrul repertoriilor descoperirilor izolate de monede de tip macedonean şi a tezaurelor compuse din monede
de tip macedonean din Dobrogea au fost identificate, în primul caz, aproximativ 50 de localităţi. Pe întreg spaţiul
provinciei pontice au apărut un număr însemnat de descoperiri monetare de tip macedonean, fie că este vorba de
emisiuni originale, fie de emisiuni postume. Am inventariat un număr total de aproximativ 58 de localităţi (plus
Dobrogea passim şi Dobrogea de Nord), cu peste 2500 de exemplare. Cea mai mare parte a acestor monede
provine din tezaure (aproximativ 2000), restul fiind descoperiri izolate. Dar, aşa cum s-a observat şi pentru alte
regiuni 3 , o parte din tezaure nu s-au recuperat în totalitate şi atunci cifra noastră este pur aleatorie, cu precădere
orientativă.
La o privire generală, de început, remarcăm o situaţie echilibrată a descoperirilor între malul Dunării, interiorul
provinciei şi malul Pontului Euxin. Litoralul vest-pontic şi linia Dunării par, totuşi, cele mai importante direcţii
de penetrare în provincia pontică 4 , dar un calcul al numărului de exemplare izolate, prezente în fiecare zonă, ne
oferă o supremaţie de netăgăduit a cordonului litoral, în frunte cu Histria.
Au fost cartate şaisprezece tezaure monetare, la care se adaugă alte două din Dobrogea passim şi din Bulgaria
de Nord-Est ce ar putea proveni din Cadrilater. Excluzându-le pe ultimele două din calcule, având în vedere că
localizarea şi descoperirea lor vor rămâne incerte, constatăm că ele se dispun pe malul Dunării (6), respectiv pe
cel al mării (3) şi în interiorul regiunii (7). Studiul acestor tezaure ne poate oferi posibilitatea de a identifica diferiţi
parametri de analiză monetară, în baza unei populaţii monetare semnificative, ceea ce ne încurajează şi în situaţia
de faţă. Harta descoperirilor de tezaure compuse din monede de tip macedonean ne semnalează o dispunere
aproximativ haotică. Totuşi, putem să facem câteva observaţii. Astfel, în primul rând remarcăm că zona de nord
a Dobrogei este prezentă doar cu un punct maxim reprezentat de descoperirea de la Tulcea. În schimb, jumătatea
sudică este bine reprezentată, identificându-se două microzone de aglomerare a lor. Prima apare între Constanţa şi
Mangalia, iar pe a doua o localizăm în colţul de sud-est al Dobrogei, unde cea mai bine reprezentată localitate este
Satu Nou cu trei descoperiri. În privinţa datării lor, observăm o densitate a celor care se înscriu în secolele IV-III a.
Chr Precizăm că nu am găsit în cadrul lor asociere de a piese realizate din metale diferite, singura excepţie putând
fi, totuşi, la Dunavăţ, deoarece nu îi cunoaştem nici astăzi compoziţia exactă. Tezaurele compuse doar din piese de
aur sunt în număr de trei, Cele compuse doar din piese de argint sunt în număr de şapte, iar cele formate din piese
de bronz sunt cinci. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca moneda de argint, în depozite gata constituite venite dinspre
sud, să fi fost mult mai apreciată şi căutată conform cu realităţile pieţelor locale. Pe de altă parte, dacă facem un
total al pieselor din aceste tezaure imaginea ar fi alta, întrucât avem de a face cu aproximativ 1240 piese de aur,
peste 212 piese de argint şi alte câteva sute de la Slava Rusă şi circa aproximativ 450 piese de bronz . În cazul
celor de aur în proporţie de 100 % vorbim de stateri, iar în cazul celor de argint avem tetradrahme, în proporţie
covârşitoare, şi drahme. Asupra acestor cifre ne exprimăm cuvenitele rezerve având în vedere existenţa unor date
incomplete referitoare la unele dintre tezaure (sau supradimensionate în cazul unor descoperiri mai vechi), aşa
cum de altfel am mai menţionat. În afară de monedele de tip macedonean, într-un singur tezaur, datat în jur de 315
a. Chr., descoperit la Razdjal, observăm o asociere cu monede de argint emise de Histria (160/161 exemplare),
alături de un stater emis la Pella, în anii 340/328 sau 323/315, de tip Filip II. Pentru cele două descoperiri catalogate
la Dobrogea şi Bulgaria de Nord-Est observăm o preponderenţă a aurului în detrimentul argintului şi aceeaşi
neasociere în compoziţie, fiind vorba de 25 de stateri şi 8 tetradrahme. De asemenea, constatăm apariţia în acelaşi
tezaur a emisiunilor din tipurile Filip II şi Alexandru III (Dobrogea passim), apoi Filip II şi Lysimach (Tutrakan),
respectiv Alexandru III, Filip III Arideul şi Lyimach (Dăeni) sau Alexandru III şi Lysimach (Satu Nou). Toate
aceste asocieri sunt un alt indiciu al pătrunderii mai târzii a emisiunilor de tip macedonean, mai ales a celor de la
Filip II şi a unora de la Alexandru III. Asta dacă nu cumva unele dintre tezaurele menţionate au sosit în zonă gata
1 Oberländer-Târnoveanu 1978, 68; Oberländer-Târnoveanu, 1; (mulţumim şi pe această cale dl. E. Oberländer-Târnoveanu pentru amabilitatea
de a ne pune la dispoziţie acest manuscris, de fapt, o comunicare susţinută în anii 90 90 90 în cadrul unei sesiuni „Pontica”) .
2 Mitrea 1984, 117.
3 Mihăilescu-Bârliba 1990, 58.
4 Vertan, Talmaţchi 2001, 388.
– –