Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Cercetătorul A. Avtorhanov în studiile sale tinde să elucideze caracterul evenimentelor politice din Rusia în
primele luni ale cuceririi puterii sovietice de către bolşevici. Autorul se referă la politica duşmănoasă a autorităţilor
bolşevice faţă de intelectualitatea rusă şi demască procedura de deportare a intelectualităţii ruse în anul 1922 1 .
Deosebit de valoroasă este lucrarea cercetătorului rus Iu. Srecinski, emigrant, care, la mijlocul anilor ’80, a
reuşit să-l facă cunoscut pe cititorul din Occident cu crimele odioase făptuite de regimul bolşevic în momentul
instaurării puterii sovietice. Iu. Srecinski a reflectat detaliat politica de teroare bolşevică contra întregii populaţii,
îndeosebi contra intelectualităţii, a reflectat subiectul, prin prisma propriei stări de spirit, a intelectualităţii care în
anii 1917-1918 a refuzat categoric să conlucreze cu puterea oficială, ceea ce în istoriografia sovietică s-a calificat
drept acţiune de sabotaj 2 .
Democratizarea vieţii social-politice, accesul cercetătorilor la arhivele secrete etc., au determinat apariţia unor
lucrări speciale ce vizează obiectul de studiu cercetat. Atenţia majoră a fost mobilizată asupra elucidării politicii
de partid şi de stat în relaţiile cu intelectualitatea din Rusia. În acest sens îi putem remarca pe cercetătorii: I.
Kazanin, S. Kogan, L. Cerneavskaia, Kvakin ş. a. 3 . Cercetătorul M. Glavaţki pentru prima dată îşi încununează
cercetările într-un studiu axat pe evenimentele tragicului an 1922 an în care au fost deportate cele mai luminate
minţi ale timpului peste hotarele Rusiei 4 .
În unele studii sunt reflectate reformele din sistemul învăţământului superior - reforme ce au limitat autonomia
şcolii superioare şi au promovat mediul proletar în instituţiile de învăţământ. Plauzibile sunt lucrările lui S.
Soskin, care se referă la consecinţele lichidării autonomiei universitare, şi condiţiile precare în care s-au pomenit
cadrele didactice 5 . S. Galin analizează măsurile înfăptuite de organele puterii centrale pentru a atrage în sfera
învăţământului copiii proletarilor 6 .
Un studiu profund al poziţiilor intelectualităţii din regiunea Donului şi a comportamentului acesteia în condiţiile
extreme ale războiului civil l-a realizat cercetătoarea N. Reşetova. Ea a abordat vast politica promovată de
autorităţi cu privire la intelectualitate. S-a referit, de asemenea, şi represiile intelectualităţii 7 .
Merită atenţie şi lucrarea lui A. Mirek Krasnâi miraj. Kak mî verili v mifî i loji. Autorul întreprinde un studiu
vast şi demonstrează atitudinea autorităţilor faţă de intelectualitatea care a acceptat conlucrarea cu puterea sovietică.
Cercetătorul a analizat evoluţia unora de la simpli favoriţi ai puterii până la promovarea acestora pe scară
ierarhică şi transformarea lor în simple unelte de menţinere a regimului bolşevic 8 .
Multitudinea de probleme ce vizează politica statului sovietic faţă de intelectualitate în primii ani ai puterii
sovietice, cât şi completarea „spaţiilor albe” din istoriografie, sunt scoase din anonimat în cadrul multiplelor
foruri ştiinţifice internaţionale organizate în ultimii ani: Sankt-Petersburg (1996), Moscova (2000), Ekaterinburg
(2001).
Toate acestea denotă că lucrările istorice realizate de autorii sovietici erau scrise în conformitate cu obiectivele
determinate de conducerea P.C.U.S. şi a statului sovietic totalitar, în strictă corespundere cu scopurile urmărite.
Restructurarea gorbaciovistă a creat condiţii favorabile pentru intensificarea cercetărilor ştiinţifice, punându-se la
bază principiile general-umane, evitându-se, astfel, principiile de clasă. Până în prezent nu există un studiu monografic
consacrat politicii statului faţă de intelectualitate în primele decenii ale puterii sovietice.
Bibliografie
1. AMBROSOV A., 1978. Ot klassovoi differentsiatsii k sotzial’noi odnorodnosti obschestva, 2-e izd., Moscova: Mysli, 295 p.
2. Idem,. 1975. Sotsial’naia structura sovetskogo obschestva, Мосova: Politizdat, 120 p.
3. AMELIN P. P., 1970. intellighentsia i sotsialism, Leningrad: Izd. Leningradskogo universiteta, 151 p.
4. ANDREIUK G., 1973. Vydvizhencestvo i ieie roli v formirovanii intellighentsii (1921–1932 gg.) în Iz istorii sovetskoi
intellighentsii, gl. red. M. Kim, Moscova: Mysli, p. 5-38.
1 AVTORHANOV 1990
2 SRECINSKII 1974
3 KVAKIN 1991; KAZANIN 2001; KOGAN CERNEAVSKAIA 1996.
4 GLAVATSKII 2002.
5 SOSKIN 2000; Idem, 1997.
6 GLAVATSKII 2002.
7 RESHETOVA 1988.
8 SRECINSKII 1974.
– –