Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Politica statului sovietic faţă de intelectualitate în primul deceniu al puterii sovietice a fost abordată pe paginile
mai multor reviste de specialitate. Spaţiu pentru publicarea articolelor pe această temă au acordat revistele: “Istoria
SSSR” 1 ş. a., “Kommunist” 2 ş. a., “Filosofskie nauki” 3 ş. a., “Voprosy istorii KPSS” 4 ş. a.
Principalele aspecte ale politicii statului sovietic faţă de intelectualitatea din Rusia în primele decenii ale puterii
sovietice şi aportul statului sovietic la constituirea intelectualităţii proletare au fost puse în discuţie de cercetătorii
din diferite centre ştiinţifice în cadrul conferinţelor unionale care au avut loc la Mensk (ianuarie, 1966),
Sverdlovsk (februarie, 1972), Moscova (mai, 1978), Novosibirsk (noiembrie, 1979). În cadrul conferinţei de la
Mensk în mod special s-a determinat locul şi rolul intelectualităţii ca grup social, structura ei şi modalităţile de
conlucrare cu clasa muncitoare. Conferinţa din Sverdlovsk s-a remarcat prin varietatea abordării particularităţilor
constituirii intelectualităţii sovietice. La sfârşitul anilor ’80 cercetătorii sovietici s-au convocat în cadrul a două
conferinţe ştiinţifice la Moscova şi Novosibirsk, care aveau scopul de a analiza particularităţile intelectualităţii sovietice.
Tematica acestora s-a axat pe evidenţierea aportului intelectualităţii la edificarea societăţii noi, comuniste.
Caracterul regional al conferinţelor şi conţinutul ideologizat al materialului prezentat de participanţi s-au răsfrânt
total asupra conţinutului cercetărilor majoritatea cărora şi-au pierdut valoarea ştiinţifică. Analiza lucrărilor apărute
prin prisma mentalităţii timpului denotă că în perioada regimului comunist intelectualitatea a fost transformată
într-un instrument de justificare a politicii promovate de partidul de guvernământ pentru îndoctrinarea maselor.
Restructurarea gorbaciovistă a creat condiţii pentru intensificarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul vizat.
Motivul ce a determinat aceasta îl constituie accesul la documentele secrete de arhivă. Lucrările ştiinţifice apărute
în ultimele decenii abordează unele aspecte ale politicii statului sovietic faţă de intelectualitatea din Rusia în primul
deceniu al puterii sovietice, luându-se ca bază principiile general-umane şi evitându-se principiile de clasă.
Accesul cercetătorilor la multiple documente secrete a permis apariţia unor lucrări bazate pe un material ştiinţific
solid.
Un prinos major în acest sens l-a avut istoricul A. Arutiunov, care într-un studiu amplu bazat pe documente de
arhivă, aruncă o lumină nouă asupra vieţii şi activităţii lui V. I. Lenin, totodată se referă şi la politica de partid în ceea
ce priveşte intelectualitatea Rusiei sovietice. Autorul pune accent pe condiţiile precare în care s-a pomenit intelectualitatea
Rusiei, intelectualitate ce şi-a menţinut verticalitatea faţă de regimul bolşevic sau s-a plasat pe o poziţie
neutră 5 . În acelaşi context se înscrie şi lucrarea lui V. Poţeluev, care, prin prisma reflectării evenimentelor din Rusia,
analizează politica de teroare promovată de autorităţi faţă de intelectualitate. Atrage atenţia cititorului la prestaţiile
obligatorii de muncă la care erau impuşi intelectualii, se referă la multiplele arestări ale acestora etc. 6 . Un mare aport,
în acest context, l-a avut istoricul şi filosoful D. Volkogonov - fost general al Armatei Sovietice, director al Institutului
de Istorie Militară, primul autor care a avut acces la arhivele secrete sovietice. În lucrările sale, dedicate celor
două personalităţi ale perioadei V. Lenin şi L. Troţki, D. Volkogonov se referă la politica ostilă promovată faţă de
intelectualitate. Totodată, el se referă şi la deportările forţate ale unui grup de intelectuali ruşi 7 .
La valorificarea tematicii vizate şi-au adus obolul şi un grup de cercetători ruşi, sovietici, care, în diferite perioade
de timp, au fost nevoiţi să emigreze: M. Gheller, A. Avtarhanov, Iu. Srecinski ş. a., dar prin operele lor au
încercat să elucideze adevărul despre evenimentele din Rusia, în afara ideologiei bolşevice, plasându-le în contextul
firesc al evenimentelor secolului XX 8 .
Istoricul M. Gheller, profesor la Universitatea din Sorbona, şi-a concentrat atenţia asupra studiului evenimentelor
sociale şi politice ale Rusiei sovietice, o atenţie deosebită acordând relaţiilor putere-personalitate, a studiat
căile şi modalităţile de inplantare a ideologiei bolşevice în mentalitatea maselor şi, îndeosebi, relaţia intelectualului
cu puterea. O temă prioritară de studiu pentru M. Gheller a constituit-o atitudinea puterii sovietice faţă de
intelectualitate, prin lucrările sale demonstrând caracterul ostil al acesteia 9 .
1 IVANOVA 1960, 57-70; KEIREM-MARKUS 123-135.
2 GOLOTA, KOROLIOV 1963, 15-25; KONSTANTINOV 1959, 48-65; FILIPPOV 1973, 88-99.
3 MOKRONOSOV 1961, 18-30; RUTKEVICI 1966, 20-28; Idem, 1963, 22-32.
4 SOLOVEI 1990, 87-98; CIJOVA 1973, 51-59.
5 ARUTIUNOV 2002.
6 POTSELUEV 2003.
7 VOLKOGONOV 1994; Idem 1996.
8 AVTORHANOV 1990; GHELLER 1994; GHELLER, NEKRIN 1989; SRECINSKII 1974; GHELLER 1990, 37-66.
9 GHELLER 1990, 37-66.
– –