Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

natală. De fapt, aceasta s-a făcut pentru a înfăptui asimilarea mai eficientă a acestei etnii. Cercetătorul M. Guboglo
susţine că, deja începând cu anul 1958, copii găgăuzi au avut posibilitatea să studieze în limba găgăuză.
Astfel, au fost deschise 27 de şcoli în care se preda în limba găgăuză şi, paralel, în limba rusă. În anul 1959
numărul lor s-a redus la 25, ca în anul 1960 să crească la 31 1 . Dar, după cum menţionează autorul, găgăuzii tindeau
totuşi ca copii lor să înveţe în limba rusă; ca rezultat, a apărut necesitatea treceri treptate de la predarea în
limba găgăuză la predarea în limba rusă 2 , ceea ce a şi fost realizat (până în anul 1994 în localităţile cu o populaţie
găgăuză, s-a predat exclusiv în limba rusă).
După 1991, în raioanele locuite de populaţia găgăuzi se începe o renaştere a limbii şi a obiceiurilor acestei
etnii. În prezent, pe teritoriul Găgăuziei activează:
„...o universitate cu 11 specializării, 2 colegii şi 18 licee de stat (din care 4 în limba română, 1 în limba engleză
şi turcă, 1 liceu particular turco-englez....
– Uniunea scriitorilor găgăuzi, cuprinzând un număr apreciabil de scriitori, poeţi, critici şi istorici literari.
– 57 de biblioteci, 3 şcoli de artă cu 3 filiale, 2 şcoli de muzică cu 6 filiale,....
– 4 muzee, din care 2 de interes regional (unul în oraşul Comrat, unul în comuna Beşalma,...
– Teatrul „M. Ciachir” din oraşul Ceadâr-Lunga;
– Ansamblul de Cântece şi Dansuri „Duz Ava” din Comrat” 3 .
De asemenea, în UTAG se publică următorele reviste în limba găgăuză: “Ana Sozu”, “Halk Birlii”, “Sabaa Yîldîzî”,
“Acîk Goz”, “Gagauz Sesi” şi 5 reviste în limba rusă: “Вести Гагаузии”, “Знания”, “Панорама”, “Gagauz
Halkî”, “Gagauz Yeri”. Remarcăm că nici un ziar pentru găgăuzi nu este publicat în limba română 4 . Explicaţia
este că, în timpul guvernării sovietice, limba română practic a ieşit din uz în mediul populaţiei găgăuze, aceasta
fiind unul dintre efectele politicii de rusificare a minorităţilor naţionale promovate de Imperiul Rus şi cel Sovietic
pe parcursul sec. XIX-XX.
Cu privire la cultura spirituală a găgăuzilor, putem constata că în prezent în mediul acestei etnii se afirmă
pluralismul religios, dar această tendinţă nu este specifică numai Găgăuziei 5 . În plus, menţionăm că în mediul găgăuzilor
conceptul religios s-a schimbat. Astfel, dacă pe parcursul secolelor găgăuzii se caracterizau prin faptul că
erau creştini ortodocşi, atunci în prezent ei aderă la diferite secte şi curente religioase cum ar fi: baptiştii, martorii
lui Ehova, iar în unele cazuri reprezentanţii acestei etnii trec la religia musulmană.
***
Generalizând cele expuse putem concluziona următoarele:
1. Formarea Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia, în anul 1994, a fost posibilă datorită următorilor
factori:
a) Republica Moldova era preocupată de consecinţele conflictului armat transnistrean din 1992;
b) Pentru a evita crearea a încă unei zone de conflict în sudul Moldovei, guvernul de la Chişinău şi cel al autoproclamatei
republici găgăuze au fost nevoite să meargă la compromis. Fapt care a facilitat formarea UTAG
(1994);
c) Un rol important în formarea UTAG l-au jucat Turcia şi Federaţia Rusă. Aceste ţări au sprijinit şi sprijină
până în prezent în plan economic, politic şi cultural UTAG.
2. După formarea sa, Unitatea Administrativ-Teritorială Găgăuzia a obţinut un statut special în cadrul Republici
Moldova, având prerogative, precum:
a) Dreptul de a adopta legi de importanţă locală, care nu contravin Constituţiei şi sunt aprobate de guvernul
Republicii Moldova;
b) Conform Constituţiei Republicii Moldova, reprezentanţii guvernului găgăuz au dreptul să participe la conferinţele
internaţionale, unde se abordează problemele care viază această unitate administrativ-teritorială.
3. Odată cu formarea UTAG, Găgăuzia devine un participant oarecum autonom în procesele care au loc în
1 GUBOGLO 1972, 27.
2 ibidem, 28.
3 MĂCRIŞ 2003. 85.
4 ibidem.
5 KELEŞ 2003, 104.
– –