Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

de găgăuzi 1 . Această “republică” nu-a existat decât 15 zile. După terminarea primului război mondial practic toate
teritoriile locuite compact de găgăuzi din Basarabia şi Dobrogea, au intrat în componenţa statului unitar român. În
această perioadă, în cadrul populaţiei găgăuze putem sesiza unele tendinţe de renaştere culturală şi spirituală, în
principiu “aceasta fiind opera unui preot basarabean, de origine găgăuz – Mihail Ciachir (1861-1938)” 2 .
Un viu interes faţă de etnia găgăuză este susţinut, în perioada interbelică, de guvernul Turciei, în special, şi
de ambasada Turciei la Bucureşti, în particular. Drept dovadă poate servi faptul că în perioada vizată guvernul
turc acorda un şir de burse tinerilor găgăuzi pentru a-şi continua studiile în Turcia 3 . De asemenea, la 1 mai 1939
reprezentantul Turciei la Bucureşti, Tanrinov, însoţit de ataşatul militar, întreprinde o vizită în localităţile găgăuze
din Basarabia 4 .
După evenimentele din 1940 Basarabia este anexată de Uniunea Sovietică; respectiv, populaţia găgăuză din
aceste teritorii intră în componenţa Imperiului Sovietic. Odată cu ocuparea Basarabiei, birocraţia sovietică separă
teritoriile locuite de găgăuzi în două, una intrând în cadrul Ucrainei, iar a doua – intrând în componenţa RSSM.
În fond, politica sovietică faţă de etnia găgăuză era o continuare a politici ţariste, anume: prin ea se urmărea asimilarea
etniilor minoritare şi deznaţionalizarea forţată.
Spre sfârşitul anilor ’80, la Comrat se formează un club cultural găgăuz “…şi, până în 1989, se transformă întro
asociaţie-umbrelă numită “Gagauz Halkî” (Poporul Găgăuz)” 5 . Iniţial, conducătorii mişcării “Gagauz Halkî” se
aflau în relaţii de colaborare cu Frontul Popular din Moldova. Însă, colaborarea plurietnică din cadrul Frontului
s-a dovedit a fi fragilă şi după ce a fost introdusă limba română ca limbă de stat.
În august 1989, din cauza divergenţelor politice, între conducătorii mişcării “Gagauz Halkî” şi Frontul Popular,
apar un şir de tensiuni, în urma cărora conducerea găgăuză proclamă Republica Găgăuză 6 . Însă, la început această
republică nu a fost recunoscută nici măcar de autorităţile sovietice. La sfârşitul anului 1989 şi pe parcursul anului
1990 relaţiile dintre conducerea auto-proclamatei republici găgăuze şi guvernul de la Chişinău s-au tensionat până
la maximum. Ca rezultat, la sfârşitul lui octombrie 1990 Frontul Popular organizează şi desfăşoară aşa-numita
“campanie din sud”; în care, ulterior, a fost implicată, însă de altă parte, armata a paisprezecea, anume: regimentul
dislocat în Bolgrad (RSS Ucraina). Totodată Guvernul RSS Moldova a luat hotărârea de a desfiinţa formaţiunile
de voluntari 7 , fapt care a prevenit un conflict armat între voluntari şi partea găgăuză.
În perioada respectivă conducerea autoproclamatei Republici Găgăuze (Gagauz Yeri) sprijină activ mişcarea
secionistă a autoproclamatei Republici Nistrene, precum şi puciul de la Moscova care a eşuat în august 1991.
Declaraţia de Independenţă a Rpublicii Moldova a adâncit ruptura între Chişinău şi Comrat, aceasta deoarece
conducătorii Gagauz Yeri considerau “puciul” de la Moscova binevenit şi se străduiau să oprească destrămarea
Uniunii Sovietice 8 . Datorită acestor împrejurări, relaţiile dintre Chişinău şi Comrat rămân destul de tensionate şi
pentru soluţionarea acestei probleme în anul 1993 Parlamentul Republicii Moldova adoptată o hotărâre cu privire
la crearea unei comisii parlamentare pentru soluţionarea problemelor din raioanele de est şi localităţile locuite
compact de găgăuzi 9 .
Conform paragrafului 3 al respectivei hotărâri, această comisie avea următoarele împuterniciri: “Comisia va
efectua măsurile necesare pentru ameliorarea situaţiei social-politice din raioanele de est şi localităţile compact
locuite de găgăuzi, va pregăti proiectele actelor legislative privind statutul juridic special al acestor raioane şi
localităţi şi le va prezenta Parlamentului pentru a fi examinate în cadrul sesiunii a zecea” 10 .
La 13 mai în acelaşi an Parlamentul Republicii Moldova adoptă hotărârea cu privire la măsurile de trecere pe
etape a scrisului limbii găgăuze la grafia latină 11 . După cum e ştiut guvernul Uniunii Sovietice a introdus în 1957
un alfabet pentru limba găgăuză bazat pe grafia chirilică, precum şi a organizat un curs de lecţii în limba găgăuză
1 NOUZLILLE 2005, 215.
2 KING 2002, 213.
3 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare – ANRM), F 680, Inv. 1, d. 3192, f.f. 401 f/v; 421 f/v.
4 ANRM, F 680, Inv. 1, d. 3192, f. 473.
5 KING 2002, 217.
6 Deklaračija o godudarstvenno…1990.
7 CERNENCO 2000, 398-399.
8 KING 2002, 219.
9 M. O. 1993, nr. 3.
10 ibidem, 45.
11 M. O. 1993, nr. 1
– 0 –