Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

„cu alte republici ce şi-au proclamat de curând independenţa. Tot atunci, într-o discuţie cu ambasadorul SUA la
ONU s-a convenit asupra stabilirii unor legături directe între diplomaţia americană şi moldoveană prin intermediul
Ambasadei Statelor Unite la Moscova” 1 . „SUA, declara şi Roger Kirk, ambasadorul american la Vilnius, vor
recunoaşte independenţa Moldovei şi a altor republici după ce o declaraţie similară va face Moscova sau poate în
virtutea unor realităţi cu totul deosebite de cele de azi”, atrăgând atenţie ca exemplul Statelor Baltice, recunoscute
de URSS, mărturisea în favoarea primei opţiuni 2 . Către mijlocul lunii noiembrie pe adresa sefului statului au sosit
mesaje de sprijinire a aspiraţiilor noului stat independent semnate de premierul britanic John Major, ca răspuns la
mesajul transmis de Nicolae Ţâu în cadrul vizitei sale la Londra, şi de la Preşedintele SUA George Buşh. Primministrul
Marii Britanii menţiona ca Londra susţinea întru totul dreptul Republicii Moldova de a-şi determina
viitorul. „Sper ca statutul viitor al Moldovei va realiza aspiraţiile legitime ale Guvernului şi ale poporului ei”, se
spunea în mesajul semnat de John Major. „După ce prerogativele centrului şi ale republicilor se vor clarifica, se
sublinia în mesajul şefului administraţiei americane, SUA va întreţine legături cu fiecare dintre fostele republici
unionale, inclusiv cu Moldova . Atât Washingtonul, cat şi Londra îşi declarau sprijinul în continuarea procesului
de reforme economice şi politice în Republica Moldova 3 . La 19 noiembrie senatorii americani Pressler, De Concini,
Helms şi D’Amato au propus Senatului SUA o rezoluţie din partea Comitetului pentru Relaţii Externe prin
care cereau Guvernului „să sprijine dreptul populaţiei din Moldova, aflată sub ocupaţie sovietică, la libertate şi
independenţă şi sa facă o declaraţie în acest sens 4 . Paralel, au fost iniţiate primele contacte cu CSCE şi Consiliul
Europei, Republica Moldova făcând la începutul lunii decembrie demersul de a fi admisa ca observator la lucrările
Adunării Parlamentare a CE. Delegaţia Parlamentului în frunte cu Vasile Nedelciuc la întâlnirea de la Bucureşti
cu Comisia pentru relaţiile cu ţările nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a expus poziţia
Chişinăului asupra unei serii de probleme de ordin intern şi extern. Delegaţia Republicii Moldova a făcut cunoscut
CE că „deşi Moldova ar avea motive istorice şi de drept internaţional de a cere unirea cu România ea se orientează
spre independenţă, ţinând cont de o serie de realităţii”. Reprezentanţii parlamentului au pledat în favoarea sprijinirii
independenţei de către ţările membre ale Consiliului Europei 5 .
Proclamarea noilor state independente şi adâncirea procesului de europare a imperiului sovietic crea noi probleme
Occidentului, între care se număra şi cea referitoare la modalitatea de rambursare a datoriilor URSS către
statele occidentale. În acest scop cele şapte state puternici industrializate au elaborat textul unui Memorandum,
prevăzând crearea unui mecanism de achitare a datoriilor printr-o structura bancară unică, şi nu de către fiecare
ex-republică unională în parte. Premierul Valeriu Muravschi a semnat, cu unele rezerve, Memorandumul la Moscova
în noiembrie alături de şefii de guverne ai altor state independente, insistând ca pe viitor chestiunile privind
acordarea de credite sa fie soluţionate direct. „Cu părere de rău poziţia celor şapte state şi în special a SUA, constata
prim-ministrul moldovean, este destul de dură, ei încercând sa ne menţină într-o uniune oarecare, nu ştiu
din ce intenţii. Desigur, era de părere prim-ministrul Republicii Moldova, în aceste condiţii va fi foarte greu să
ne integrăm în Occident” 6 . Recunoaşterea şi asumarea obligaţiei de rambursare a cotei-părţi din datoria externă
a URSS de către Republica Moldova era garanţia pe care au cerut-o „cei şapte” în schimbul acordării unor noi
subvenţii financiare, şi, implicat condiţia iniţierii unei colaborări directe.
Summary
On august 27, 1991, the Republic of Moldova proclamed it’s independence. Right in this day this act was
recognized by Romania and Georgia. Romania, after recognizing the independence of Baltic States, was the first
nation which recognized the independence of our state – a very essential act for affirming the state identity of
Moldova.
Ukraine – an other neighboor state of Moldova wasn’t such pressed to recognize the Moldovan Independence
Act of August 27, despite the fact that Chişinău Government recognized Ukrainian independence as soon as it
1 Ibidem, nr. 189, 17 oct. 1991
2 Ibidem, nr. 201, 2 noiem. 1991
3 Ibidem, nr. 212, 19 noiem. 1991
4 Ibidem, nr. 232, 18 dec. 1991
5 Ibidem, nr. 231, 17 dec.1991
6 Ibidem,nr. Ibidem,nr. 216, 23 noiem. noiem. 1991
– –