Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

O alta prioritate în activitatea autorităţilor Republicii Moldova consta în crearea unui cadru juridic democratic pentru
a obţine recunoaşterea internaţională a independenţei. «Am creat o baza buna pentru a avea relaţii independente cu
Occidentul, deşi, deocamdată, nu am fost recunoscuţi de el drept stat independent, constata preşedintele Snegur.
Eliminarea tuturor obstacolelor din calea integrării cu România «nu numai în cadrul unei federaţii culturale,
dar şi economice» reprezenta a treia prioritate pe agenda de lucru a conducerii de vârf a Republicii Moldova.
Lozinca „O sută de întreprinderi mixte cu România”, declara Snegur în campania electorala pentru mandatul de
preşedinte al Republicii Moldova, rămâne şi astăzi actuală. Noi, fireşte ar fi trebuit sa facem mai mult în această
direcţie, insă agravarea situaţiei politice în republica nu ne-a permis. În general, aprecia Mircea Snegur, relaţiile
noastre sunt destul de productive, pot afirma ca exista o deplina înţelegere reciproca între conducerea Moldovei
şi României” 1 .
La 3 septembrie 1991 Mircea Snegur a emis decretul „Cu privire la subordonarea instituţiilor vamale situate
pe teritoriul Republicii Moldova”, în conformitate cu care Departamentul pentru Controlul Vamal al Republicii
Moldova urma să iniţieze negocieri cu Comitetul Vamal al URSS în scopul preluării punctelor vamale ale URSS 2 .
Conform Hotărârii Parlamentului din 10 iulie 1991 „Cu privire la modul de trecere a întreprinderilor, instituţiilor
şi organizaţiilor de subordonare unională, amplasate pe teritoriul republicii, în jurisdicţia Republicii Moldova Guvernul
a aprobat un Regulament care stabilea modalităţile de trecere gratuită a bunurilor întreprinderilor unionale
în proprietatea de stat a RM 3 .
Aderarea Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului, subscrierea
la obiectivele şi principiile Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, la Tratatul de la Paris privind
forţele convenţionale în Europa, la documentul de la Viena asupra măsurilor de întărire a securităţii în Europa,
exprimarea explicită a dorinţei de a contribui de o manieră constructivă la asigurarea stabilităţii şi la respectarea
intereselor de securitate ale tuturor ţărilor de către Parlamentul de la Chişinău au constituit probe elocvente ale aspiraţiilor
democratice ale tânărului stat independent. Această evoluţie în domeniul respectării drepturilor omului,
ale minorităţilor naţionale a fost relevată şi de către misiunea Federaţiei Internaţionale Helsinki pentru Drepturile
Omului aflată în Republica Moldova în zilele de 23 şi 26 noiembrie 1991. Adoptarea Legii privind partidele politice
prin care a fost consfinţit principiul pluripartitismului şi a celei privind alegerile prezidenţiale în baza votului
universal, desfăşurarea scrutinului prezidenţial în data de 8 decembrie 1991, opţiunea pentru iniţierea reformelor
în domeniul economic au confirmat tendinţa clasei politice moldovene de a edifica un stat democratic, bazat pe
drept şi pe economia concurenţiala.
Pe plan extern Republica Moldova a iniţiat primele contacte cu înalte organisme internaţionale, cu guvernele
celor mai importante state occidentale în scopul dobândirii consacrării internaţionale. Obiectivul major al politicii
externe moldovene formulat de şeful statului prevedea delimitarea clară de fostul Centru, participarea la formarea
unui spaţiu economic unit în cadrul fostei URSS, dar „fără aderarea la anumite uniuni politice instabile”. O
altă coordonată importantă a politicii externe urmarea extinderea colaborării cu ţările Europei Centrale şi de Est,
participarea la activitatea organismelor internaţionale şi regionale, stabilirea relaţiilor oficiale cu statele Europei
Occidentale, cu SUA şi Canada, cu alte state [9]. Consacrarea internaţionala a Republicii Moldova, în opinia
Preşedintelui Snegur, depindea mai mult de Moscova decât de Washington. Recunoaşterea Republicii Moldova
de către Rusia, afirma seful statului, ar fi condus «şi la recunoaşterea de către Consiliul Suprem al URSS, ceea
ce ar dezlega mâinile tuturor», subliniind totodată necesitatea activizării eforturilor pentru obţinerea consacrării
independenţei de către SUA şi alte state ale lumii 4 .
Moscova (atât URSS cât şi noua Rusie suverană), însa, nu se precipita să recunoască RM, făcându-şi propriile
jocuri geopolitice, în care Chişinăului, îi erau rezervate nici pe departe rolurile cele mai principale.
În pofida apariţiei în perimetrul ex-URSS a mai mult de o duzina de noi state independente având drept urmare
reconfigurarea aspectului geopolitic al imperiului, Occidentul a continuat, prevăzător, să ia în calcul existenţa
Centrului şi să-i dea prioritate în raport cu noii aspiranţi, până când acesta s-a dizolvat de la sine. Totodată, Occidentul
a urmărit cu atenţie şi evoluţiile din fostele republici unionale.
1 Ibidem
2 “Moldova Moldova Suverană”, nr. 221, 23 octombrie, 1991
3 Ibidem, nr. 225, 29 octombrie 1991
4 Ibidem, Ibidem, nr. 189, 11 septembrie septembrie 1991
– –