Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

o prăbuşire a pieţei ruse în 1998, cu consecinţe dezastruoase pentru Republica Moldova, nu ar trebui să constituie
un motiv pentru distanţarea de piaţa ex-sovietică şi pentru o nouă orientare economica. Comunitatea Statelor Independente,
afirma excelenţa sa, este laboratorul unde se însuşesc regulile economiei de piaţă, subliniind ca anume
prin efortul colectiv al CSI, şi nu prin strădania fiecărei ţări ex-sovietice aparte, se poate integra în noul sistem
economic mondial. O eventuală evoluţie a politicii Chişinăului în acest sens ar putea elimina orice obstacole pe
care mărfurile moldovene le întâmpina atunci pe pieţele ruse. Acest indemn la revizuirea obiectivelor integrant
economice cu comunitatea europeană şi la strângerea relaţiilor cu Rusia erau totodată un reproş la adresa cabinetului
Sturza, care a supus criticii modalitatea în care funcţionează relaţiile economice în cadrul CSI.
Ambasadorul Alexandr Papkin, la încheierea mandatului său, privea cu optimism perspectivele parteneriatului
strategic moldo-rus, ce urma să fie consolidat prin semnarea în anul 2000 a Tratatului bilateral de bază.
Textul noului Acord moldo-rus, pe care autorităţile de vârf ale R. Moldova sperau să-1 şi încheie în anul 2000,
a fost convenit în linii mari (septembrie, 2000) abia la nivelul grupurilor de experţi ai celor două Ministere de
Externe. Spre deosebire de vechiul Tratat, noul document acorda o mai mare atenţie problemelor de securitate.
Proiectul de Tratat de prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă conţine angajamentul
ambelor parţi de a contribui la reglementarea cât mai grabnica a conflictelor locale şi regionale, condamnând
separatismul şi obligându-se să nu sprijine mişcările separatiste. Evident, în acest caz este vorba de problemele
cecenă şi transnistreană. Însă nu se ştie cu exactitate daca Moscova califică regimul de la Tiraspol drept unul separatist,
după cum nu este clar nici daca aceasta formulare, ipotetic acceptata de Federaţia Rusă, ar putea avea vreun
impact real asupra evoluţiilor din Republica Moldova. Fiecare Parte Contractanta urmează să se abţină de la orice
acţiuni care ar cauza prejudicii suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a celeilalte Părţi. Una dintre
clauzele proiectului elaborat prevede ca în cazul apariţiei unei situaţii, care în opinia uneia dintre Părţi generează
un pericol pentru securitatea internaţională sau care afectează securitatea unuia dintre participanţii la Tratat, acesta
se poate adresa celeilalte Părţi pentru desfăşurarea de consultări în scopul examinării situaţiei create. O aluzie
cât se poate de transparenta la extinderea Alianţei Nord - Atlantice, contestata de Rusia şi considerata drept un
pericol pentru securitatea ei naţionala. Chestiunile colaborării militare, asigurării securităţii de stat şi cooperării
în problemele de frontiera urmează să-şi găsească dezvoltare într-o serie de acorduri aparte. Rămâne neclar ce se
subînţelege prin cooperarea în sfera asigurării securităţii de stat şi cooperării în probleme de frontiera. Proiectul nu
face nici o referire la prezenţa trupelor ruse staţionate ilegal în Republica Moldova, deşi nu scapă să menţioneze
strângerea relaţiilor bilaterale în cadrul CSI. Or, problema acestor trupe este una centrala În cadrul relaţiilor moldo-ruse,
care cere o abordare în conformitate cu interesele şi Constituţia Republicii Moldova, înainte ca Acordul
de baza bilateral să fie semnat.
În contextul apropierii moldo-ruse din 2000-2001, în zilele de 16-17 iunie 2000 preşedintele rus Vladimir
Putin s-a aflat într-o vizita de documentare la Chişinău. Putin este primul lider rus care a vizitat Republica Moldova
în cadrul unei vizite bilaterale. Spre deosebire de fostul preşedinte B. Elţin, care, deşi invitat în mai multe
rânduri, a poposit la Chişinău abia în octombrie 1997 pentru a participa la reuniunea la vârf a Comunităţii Statelor
Independente, vizita noului lider rus s-a produs la puţin timp de la instalarea sa în funcţie. La încheierea vizitei,
V. Putin a exprimat, într-o formula tradiţională pentru diplomaţia rusă, ataşamentul Moscovei pentru integritatea
teritorială a statului moldovean, introducând, pentru întâia oara în dialogul moldo-rus, noţiunea de stat autosuficient
cu referire la Republica Moldova. Este in interesul Rusiei, a subliniat liderul de la Kremlin, ca partenerul sau
din această zonă geopolitică cu deschidere spre arealul Balcanilor să fie un stat autosuficient.
Dar, acest termen nu are o interpretare juridică explicită şi ar putea crea noi situaţii de confuzie şi ambiguitate.
Pentru Republica Moldova are o importanţă principiala recunoaşterea de către Rusia nu numai a integrităţii
teritoriale, ci şi a suveranităţii sale naţionale. Or, din 1998 încoace diplomaţia rusă a încetat să menţioneze în
declaraţiile sale privind diferendul transnistrean principiul suveranităţii Republicii Moldova. Trecerea sub tăcere
a principiului suveranităţii statului moldovean nu poate să nu încurajeze autorităţile separatiste în tentativa de a da
o interpretare aparte noţiunii, stat comun, inventata şi ea anterior de diplomaţia rusă, şi de a tergiversa la nesfârşit
reglementarea conflictului.
Rusia a promis, în semn de respect faţă de Constituţia Republicii Moldova, care nu permite prezenţa militară
străină în teritoriul naţional, să adopte o politica respectiva. Însa în pofida acestui fapt şi a înţelegerilor interna-
– 1 –