Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

nimeni nu are dreptul, nu va fi în stare să atragă pe cineva cu forţa în Uniune”. Snegur şi Elţin au pledat pentru
«colaborarea directa dintre republicile suverane, precum şi dintre aceste şi ţările străine disponibile să aloce investiţii
în diverse domenii ale economiei lor”.
Preşedintele rus a acceptat invitaţia lui Mircea Snegur de a vizita Chişinăul în toamna anului ‘91, când era
proiectat şi schimbul de instrumente de ratificare a acordului moldo-rus 1 .
La 12 august 1991 premierul rus I. Silaev a semnat la Chişinău Acordul cu privire la principiile de colaborare
în domeniul economic şi comercial pe anul 1992 între Guvernul RM şi Guvernul RSFSR. Părţile la Acord au
convenit ca relaţiile economice să fie realizate de către întreprinderi, instituţii, organe ale administrării locale, în
limitele competenţei lor (art.2). Volumul schimburilor comerciale era proiectat la nivelul anului 1990 (art.3). Livrările
reciproce pentru anul 1992 trebuiau să se deruleze conform preţurilor mondiale (art.4). Părţile au acceptat
înfiinţarea întreprinderilor mixte (art.6) 2 .
În opinia premierului Silaev desfăşurarea stabila a contactelor economice dintre Rusia şi RM urma să imprime
o respectare mai nuanţată a drepturilor ruşilor în Moldova şi ale moldovenilor în Rusia. Chiar daca Chişinăul
oficial nu intenţiona să semneze Tratatul unional, Rusia nu intenţiona să restrângă relaţiile sale economice cu R.
Moldova. Dimpotrivă, în acea faza autorităţile ruse vedeau în Acordul semnat la Chişinău o baza pentru integrarea
economica de lunga durata şi cu alte republici, care ar fi aderat sau nu la Tratatul unional 3 .
În noua conjunctură geopolitica după prăbuşirea URSS. Rusia nu s-a arătat preocupată de ratificarea Tratatului
cu R. Moldova, acesta fiind lăsat să se prăfuiască în safeurile diplomaţiei ruse. Odată cu crearea Comunităţii
Statelor Independente Moscova a condiţionat recunoaşterea diplomatică a Republicii Moldova, dar şi ratificarea
Acordului bilateral, cu aderarea RM la structurile CSI, inclusiv în cele militare şi politice.
Preşedintele B. Elţin a recunoscut independenţa R. Moldova la 18 decembrie 1991, iar la 6 aprilie 1992, în
timpul conflictului armat din zona de est a RM, Nicolae Ţîu, ministrul de externe al RM, şi A. Kozîrev, omologul
său rus, au semnat la Chişinău protocolul privind stabilirea relaţiilor diplomatice moldo-ruse 4 .
În ajunul acestei zile la Tiraspol sosise o delegaţie rusă în frunte cu A. Ruţkoi, vicepreşedintele Federaţiei
Ruse care a declarat în cadrul unui miting că “republica nistreana întotdeauna a existat şi va continua să existe”,
confirmând tradiţia duplicităţii în politica externă rusă. Aceste cuvinte, au accentuat „solii” Moscovei, „nu sunt
spuse fără rost, pentru ca republica nistreană va fi apărata de Armata a 14-a, în hotarele ei actuale” 5 . Ulterior,
acelaşi Ruţkoi ameninţa RM, de la tribuna unei conferinţe internaţionale organizata la Moscova, cu confruntarea
cu o „varianta iugoslavă» în cazul în care ar fi continuat să-şi afirme dreptul, recunoscut şi în plan internaţional,
asupra Transnistriei 6 .
Implicarea Armatei a 14-a ruse de partea forţelor ilegale secesioniste în conflictul din Transnistria din 1992
şi declararea Rusiei drept „agresor” de către autorităţile de vârf ale Republicii Moldova, ameninţările deschise
proliferate de liderii ruşi la adresa autorităţilor de la Chişinău pe parcursul conflictului, blocajul economic aplicat
de Guvernul rus RM au scos chestiunea ratificării Tratatului de pe agenda relaţiilor moldo-ruse pentru o perioada
îndelungată.
Preşedintele Snegur reamintea Părţii ruse despre necesitatea ratificării Tratatului de baza la semnarea Convenţiei
privind reglementarea diferendului transnirean, din 21 iulie 1992.
Un loc central în cadrul relaţiilor moldo-ruse începe să-l ocupe chestiunea evacuării Armatei a 14-a din teritoriul
RM, trecuta sub jurisdicţia directa a Rusiei prin decretul preşedintelui B. Elţin din 1 aprilie 1992.
Dificil evolua şi chestiunea retragerii armatei ruse de pe teritoriul Moldovei. Doar în urma alegerilor parlamentare
din 1994, după ce Parlamentul de la Chişinău dominat de forte revanşarde agrocomuniste a ratificat
documentele de aderare la CSI, la 21 octombrie acelaşi an a fost semnat la Moscova Acordul între Federaţia Rusă
şi Republica Moldova cu privire la statutul juridic, modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale
Federaţiei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova.
1 Ibidem, nr. 144, 1991.
2 Ibidem, nr. 144, 1991.
3 Ibidem, nr. 167, 1991.
4 Adevărul, nr. 626, 1992).
5 Adevărul, nr. 626, 1992).
6 Ibidem, nr. 657, 1992.
– –