Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

pem cu o relevare scurtă a ceea ce reprezenta fondul funciar al ţării la momentul începerii procesului de privatizare
a pămînturilor, adică la sfîrşitul anului 1991 – începutul anului 1992.
Categoriile de
beneficiari
Număr
Starea fondului funciar al republicii la ianuarie 99
Suprafaţă totală,
mii ha.
Terenuri arabile
Plantaţii
din care
Livezi Vii
Colhozuri 600 2017,0 1135,5 139,5 91,7 232,9 1615,3 173,6 223,9
Într.cooperatiste 11 0,6 0,2 0,1 0,1 - 0,4 0,1 0,1
Într.agricole
intergospodăreşti
53 70,6 43,9 4,1 0,4 8,8 57,7 4,3 8,4
Sovhozuri 400 758,2 349,5 56,6 82,2 99,8 601,1 71,0 112,5
Într. ale ministerelor 68 8,6 4,7 0,5 0,4 0,9 6,7 0,7 1,2
Alte întreprinderi agricole
5 0,2 0,20 - - - 0,2 - -
Cetăţeni 3 - - - - - - - -
Terenuri în
posesie provizorie
a întreprinderilor
1140,0 2882,2 1532,0 200,8 174,8 341,4 2281,4 249,7 346,1
Rezerva publică 46,0 6,6 - - - 1,0 1,0 0,2 5,4
Întreprideri
silvicole
21,0 325,0 1,5 0,1 - 1,1 5,8 0,4 318,8
Sursă: Bilanţul funciar al Republicii Moldov.1991, Chişinău, 1992
– 0 –
Păşuni
Terenuri agricole
Terenuri adiacente
alte
Tabelul 1
Remarcăm că la momentul demarării procesului de privatizare a pămînturilor, întregul fond funciar al republicii
atît neagricol cît şi agricol, se afla în posesia fie a structurilor statale (a sovhozurilor), fie a celor bazate pe
proprietatea colectivă (a colhozurilor).
Condiţiile politice specifice Moldovei postcomuniste, referindu-ne în special la nedorinţa guvernanţilor de a
promova consecvent şi coerent reformele începute anterior, au dus la o distribuţie foarte lentă a terenurilor agricole
ale colhozurilor şi sovhozurilor către ţăran. Astfel, către primele luni ale anului 1993, adică la mai bine de un
an de la demararea procesului de împroprietărire, doar 481 de ţărani şi-au primit parcelele cuvenite (aşa-numitele
cote-părţi), suprafaţa totală a cărora era egală cu doar 1366 de hectare. 1 Către 1 ianuare 1994 doar 3058 de fermieri
au devenit proprietari în înţelesul deplin al cuvîntului ai terenurilor ce li se cuveneau, suprafaţa distribuită lor
fiind egală cu 6836 de hectare 2 .
Începînd cu 1995 procesul de împroprietărire a luat amploare, autorităţile centrale începînd chiar repartizarea
în natură a terenurilor către doritorii de a practica în mod individual agricultura (este o mare diferenţă între distribuirea
titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate asupra cotei-părţi şi distribuirea în natură a acestei
cote-părţi, în primul caz fiind vorba daar de un act formal ce atesta pur şi simplu faptul că cetăţeanul X are dreptul
la o suprafaţă oarecare de teren din fosta moşie a colhozului/sovhozului din care a făcut parte anterior). Tabelul
de mai jos ilustrează evoluţia statistică a procesului de împroprietărire a ţăranilor, drept bază de calcul fiind luată
anume distribuirea în natură a cotelor-părţi de teren.
1 anuarul, 1993.
2 anuarul, 1994.