Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

aspecte prıvınd transFormarea proprıetăŢıı puBlıce În proprıetate prıvată
În perıoada de tranZıŢıe (1 0- 00 ) (În BaZa eXempluluı proprıetăŢıı Funcıare)
– –
Octavian zelinSKi
Destrămarea Uniunii Sovietice a avut drept urmare imediată în domeniul agrar reformarea proprietăţii funciare
şi a modului de producţie în agricultură.
Problema transformării proprietăţii funciare publice în proprietate privată în perioada de tranziţie este una
foarte importantă pentru Republica Moldova, atît din cauza caracterului agrar al economiei şi al structurii sociale
rurale, cît şi datorită implicaţiilor majore pe care le-a avut procesul de reformă a proprietăţii asupra majorităţii
populaţiei. În contextul celor expuse mai sus, scopul urmărit de autor în articolul de faţă este de a elucida, sub
aspectele juridic şi statistic, conţinutul procesului sus-menţionat.
Noţiunea de „reformă agrară”, în cazul statelor fostului bloc comunist în general, şi al Moldovei în particular,
reprezintă un proces complex, de natură economică, juridică şi socială, urmărind modificarea radicală a relaţiilor
de producţie în agricultură şi a normelor juridice privind proprietatea funciară, în direcţia lichidării întreprinderilor
agricole caracteristice unei economii de tip socialist (colhozurile şi sovhozurile) şi crearea unei agriculturi
bazate pe relaţiile de piaţă, în special, prin distribuirea către foştii angajaţi ai acestor structuri a cotelor valorice de
patrimoniu (maşini agricole, clădiri, etc.) şi a cotelor-părţi de teren agricol.
Subiectul reformei agrare, sub aspectul evoluţiei proprietăţii funciare constituie obiectul de studiu al mai multor
cercetători, dar lucrările lor au mai mult un caracter neistoric, sunt axate mai mult pe elucidarea aspectelor de
ordin economic. Îi vom menţiona, în cele ce urmează pe cîţiva dintre cercetătorii la care ne referim, după cum
urmează: Graur G. (Razvitie ličnogo sektora sel’skogo hozjaistva Moldavskoj SSR, Kišinev, 1988), Bajura F.,
Bodur I., Rotaru V., Zaiţev E. (Organizarea gospodăriilor agricole competitive în condiţiile economiei de piaţă,
Chişinău,1999),Slipe’kij V. (arendnye otnošenia v agropromyšlennom komplekse Respubliki Moldova, Kišinev,
1991), Macari V.(Desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de privatizare în Republica Moldova, Chişinău, 1995)
, Guţu V., Panico P. ( Privatisation in an economy in transition, Venice, 1995) ş.a.
Baza documentară şi statistică este suficientă pentru cercetarea problemei studiate. Izvoarele includ atît documente
ce reflectă epoca sovietică, cît şi perioada de după 1991.
În decursul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, complexul agrar al Moldovei s-a dezvoltat în afara
condiţiilor specifice economiei de piaţă: capitalul, relaţiile marfă-bani, concurenţa etc. Din punct de vedere juridic,
conform Constituţiei (art. 13), în URSS nu exista noţiunea de proprietate privată asupra pămînturilor, cetăţenii
avînd doar dreptul de folosinţă a terenurilor destinate construcţiilor, a celor adiacente locuinţelor, precum şi a
celor destinate legumiculturii şi pomiculturii. 1 Statul era singurul proprietar al întregului fond funciar. 2
Istoria reformării proprietăţii funciare este iondisolubil legată, la începuturi, de perestroika lui M. Gorbaciov.
Perestroika nu urmărea doar reformarea structurilor politice ale societăţii sovietice, ci şi a economiei or, proprietatea
este domeniul cel mai important al economiei, fapt pentru care, începnd cu sfîrşitul anilor ‘ 80 guvernanţii au
demarat un vast proces de reformare a sistemului relaţiilor de proprietate şi producţie în economia sovietică. Nu
ne vom pronunţa asupra caracterului oportun şi avenit al reformării agriculturii sovietice 3 , limitîndu-ne, în cele ce
urmează, doar la expunerea principalelor aspecte ale acestui proces.
Reforma proprietăţii funciare a început în 1989 cînd, prin Decizia Consiliului de Miniştri ai URSS din 5.IV.1989
Despre reorganizarea radicală a raporturilor economice şi de gospodărire în complexul agroindustrial al ţării s-a
recunoscut necesitatea dezvoltării tuturor formelor de proprietate în agricultură. A fost recunoscută egalitatea proprietăţii
colective (a colhozurilor) şi a celei publice (a sovhozurilor) pe de o parte-şi îndividuală (a cooperativelor
de producţie şi a altor forme de gestiune agricolă în bază de arendă), pe de altă parte. Totuşi, în plan practic, nu s-a
mers mai departe pe calea reformării proprietăţii în sensul distribuirii pămînturilor către ţărani, statul considerînd
1 Konstitutsia, 1977, 10-11
2 Ibidem
3 KARA-MURZA 1993, 5-6
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 238-244