Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Politica de rezistenţă declanşată de către guvernul german a fost amplu comentată în presa dobrogeană, tonul
textelor negative variind în stil, de la persiflare 1 la jignire 2 sau comentarii răutăcioase 3 .
Chiar dacă în perioada 1919-1923, numeroasele texte jurnalistice referitoare la Germania au fost în general
defavorabile acesteia, au existat şi articole neutre sau chiar cu tentă pozitivă, dedicate problematicii propuse de
acest studiu.
În ziarele dobrogene au văzut lumina tiparului şi comentarii care considerau că Pacea semnată la Versailles s-ar
fi aflat în pericol dacă „popoarele emancipate” din jurul Germaniei urmăreau izolarea ei încurajând, în acest fel,
„dreptul de reacţiune naţionalistă” 4 .
Ziarul „Dacia” titra pe frontispiciu, în 30 august 1922, îndemnul adresat diplomaţiei române: „ să stăm de
vorbă cu Germania, direct, fără să trecem prin furcile caudine ale aliaţilor. Aşa putem năzui că ni se vor plăti
despăgubirile” 5 .
În acelaşi spirit, ziarul a ţinut să precizeze că un eventual proiect de formare al Statelor Unite ale Europei ar
fi „în regulă” numai dacă nu ar constitui un pretext prin care Franţa şi Marea Britanie ar urmări să se impună în
faţa celorlalte state şi în special a Germaniei, iar dacă ar reprezenta un pretext „atunci ziarul e ferm că România
nu trebuie să ia parte” 6 .
Concluzii
În formularea concluziilor ce decurg din problematica tratată în acest studiu trebuie urmărite câteva aspecte
privind natura informaţiilor transmise opiniei publice dobrogene.
Ne gândim, în primul rând, la motivaţia ziariştilor şi a analiştilor politici, semnatari ai unor articole, în exprimarea
poziţiilor negative sau pozitive.
Se poate considera că tonul negativ a existat din mai multe considerente. Unul ar fi acela că Dobrogea era o
provincie românească care trecuse prin experienţa unei ocupaţii militare germane, urmate de prevederile unei
păci, semnate la Bucureşti la 7 mai 1918, care prevedea trecerea acesteia sub condominium-ul Germaniei, Austro-
Ungariei, Bulgariei şi Turciei cu toate elementele neagtive care decurgeau din acest aspect 7 .
Un alt motiv ale prezentării negative putea fi explicat de faptul că în toată perioada ocupaţiei locuitorii de origine
română au fost supuşi unei politici de umilinţă şi lipsuri sau de sentimentul apartenenţei la România, puternic
între redactorii presei dobrogene, sentiment ce rezona evident cu interesul diplomatic al României 8 .
Etichetarea Germaniei ca fiind o ţară reacţionară compusă din oameni brutali, dezaxaţi şi dezorientaţi, înainte,
în timpul şi, cu câteva excepţii, după Versailles, urmărea păstrarea unei climat de vigilenţă în cadrul opiniei publice.
Motivaţia articolelor cu tentă neutră-pozitivă respecta de fapt unul din cele mai importante principii ale jurnalismului
şi anume informarea corectă a cititorilor demonstrând profesionalismul jurnaliştilor.
Acest ton era urmat de o presă naţionalistă care a sesizat că interesele Marilor Puteri nu sunt întotdeauna în
litera şi spiritul Tratatului de la Versailles. Or, în acele condiţii exista pericolul de a pierde contactul şi implict
avantajele dintr-o colaborare cu o economie germană posesoare a unui potenţial imens. Astfel, se justifică relatările
despre apropierea diplomatică sovieto-germană din acei ani, subliniindu-se, chiar, că neluarea în considerare de
1 “Cultura germană!”, a fost titlul unei ştiri care anunţa o presupusă primă bănească acordată de Partidul Naţionalist German celor care
pedepsesc femeile germane acuzate de familiaritate faţă de ocupanţii francezi, (“Dacia”, nr. 59, 15 martie 1923, loc. cit., rola 8).
2 Poporul german e prezentat ca fiind unul dezaxat şi dezorientat care practică un misticism colectiv aproape oficial. (“Dacia”, nr. 29, 8
februarie 1923, loc. cit., rola 8).
3 “Foarte bine li se întâmplă germanilor pentru că au declanşat războaie şi au pustiit Europa”, prin urmare “trebuie să plătească” (O. Goruneanu,
Vom avea pace în europa între Franţa şi Germania ?, în „Dacia”, nr. 14, 20 ianuarie 1923, loc. cit., rola 8).
4 “Farul”, nr. 168, 19 octombrie 1919, loc. cit., rola 1; nr. 51, 9 septembrie 1921, loc. cit., rola 5; “Dacia”, nr. 76, 26 iunie 1922, nr. 77, 27
iunie 1922, loc. cit.
5 “Dacia”, nr. 152, 30 august 1922, loc. cit., rola 5.
6 “Dacia”, nr. 142, 10 septembrie 1922, loc. cit., rola 5.
7 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, istoria românilor dintre Dunăre şi Mare. Dobrogea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1979, p. 312.
8 Ziariştii constănţeni nu vedeau cu ochi buni felul în care Aliaţii tratau problema reparaţiilor cu Germania învinsă, considerând spre exemplu
că „monstrul teuton n-ar fi recunoscut milă faţă de învinşi” fapt dovedit atunci când „căile fierate, toate finanţele noastre erau în mâna
lor” şi cerând, prin urmare, în paginile ziarelor „nici o indulgenţă pentru Germania”. (Octav Goruneanu, Învinşi şi învingători, În „Dacia”,
nr.190, 7 noiembrie 1922, loc. cit., rola 6).
– –