Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

implicit, în comparaţie cu modul în care informaţiile apărute în ziarele dobrogene au fost prezentate publicului.
Pentru subiectul acestui studiu este important de observat dacă imaginea Germaniei, stat care, înainte de Pacea
de la Versailles din 1919, ocupase şi administrase provincia dobrogeană, imagine oferită de presa constănţeană,
corespunde realităţilor acelui moment.
O primă tentaţie este aceea de a separa informaţia analizată luând considerare două criterii: cantitativ şi calitativ.
Dacă informaţia care atinge subiectul studiului este analizată „cantitativ”, se constată că aceasta este majoritar
neutră, datorită, în primul rând, numeroaselor ştiri scurte, punctuale, dar şi unora mai amplu prezentate.
În cazul în care se aplică aceleaşi criterii numai comentariilor efectuate pe marginea acestui subiect, atunci
raportul este net în favoarea tonului negativ la adresa germanilor.
În articolele scrise pe marginea preliminariilor tratativelor şi a semnării păcii, Germania apare descrisă drept o
naţie „istovită sufleteşte, umilă şi doritoare de pace” 1 care-şi merita soarta. O naţie capabilă „de născocirea celor
mai drăceşti metode de actiune împotriva dreptului şi ordinei constituite” 2 .
În iunie 1919, în ziarul „Farul”, apărea o rubrică zilnică intitulată „Situaţia”, în care era exprimat punctul de
vedere al ziarului, total defavorabil încercărilor Germaniei de a amâna semnarea tratatului, încercări construite
pe contrapropuneri din partea părţii germane 3 . Chiar dacă „se află în faţa celui mai mare dezastru din istoria lor”,
considera ziarul, germanii „scrâşnind din dinţi” trebuiau să semneze Pacea 4 .
Momentul semnării a fost, de asemenea, amplu comentat: „românii trăiesc triumful dreptăţii şi al adevărului, adevărată
sărbătoare sufletească pentru români” 5 , în timp ce „teutonii îngâmfaţi cu mâna tremurândă au semnat pacea” 6 .
Tonul negativ este prezent şi în comentariile care urmăreau problema respectării tratatului semnat la Paris.
Edificator în acest sens este articolul publicat în „Farul” la 19 octombrie, semnat de Constantin Enescu, redactor
al ziarului, intitulat „Disimulările Germaniei şi garanţiile Franţei”, în care autorul şi-a exprimat scepticismul
cu privire la succesul noii păci, în condiţiile în care „stipulaţiile nu sunt însoţite de garanţii militare”, iar „Socitatea
Naţiunilor nu are forţă proprie şi nici autoritate” să oprească o Germanie „de reacţiune naţionalistă” care „pregăteşte
azi ziua de mâine” 7 . Noua republică europeană era privită, de acelaşi editorialist, drept „punctul negru în
rolul pacei europene” 8 .
În aceeaşi notă, ziarul „Dacia” acorda atenţie unei declaraţii a mareşalului Alexandru Averescu, care susţinea
că un pericol major pentru Europa este „spiritul militarist şi ostil al poporului german” 9 .
Acelaşi cotidian publica şi informaţii potrivit cărora neînţelegerile franco-britanice cu privire la respectarea
Tratatului de Pace „duc la păstrarea iredentismului german şi produc bucurie la Weimar” 10 .
Intens comentată a fost şi apropierea germano-sovietică. Comentariile negative s-au situat practic pe aceeaşi
poziţie cu cea a istoricilor următori perioadei interbelice, care au considerat, de exemplu, că Tratatul de la Rapallo
a reprezentat „o încălcare flagrantă a Tratului de la Versailles, a Pactului Societăţii Naţiunilor şi o sfidare a statelor
participante la Geneva” 11 , documentul semnat fiind „considerat simbolul pericolului reprezentat de apropierea
dintre sovietici şi germani” 12 .
Ziarul „Farul” remarca, la rândul său, că după Spa, Londra şi Cannes unde „germanii au avut un rol pasiv”, fără
influenţă, Germania şi Rusia Sovietică „au realizat o solidaritate tactică din cele mai puternice” 13 , bolşevismul şi
germanismul fiind considerate la acelaşi nivel doctrinar în care „se hrănesc cu suferinţele mulţimii” 14 .
1 “Farul”, nr. 12, 13 mai 1919, loc. cit., rola 1.
2 ibidem, nr. 15, 16 mai 1919, loc. cit., rola 1.
3 ibidem, nr. 52, 22 iunie 1919, loc. cit., rola 1.
4 ibidem, nr. 58, 28 iunie 1919, loc. cit., rola 1.
5 Al. Gerghel, Pacea şi dezastrul, “Farul”, nr. 59, 29 mai 1919, loc. cit., rola 1.
6 “Farul”, nr. 74, 14 iulie 1919, loc. cit., rola 1.
7 Constantin Enescu, Disimulările Germaniei şi garanţiile Franţei, în” Farul”, nr. 168, 19 octombrie 1919, loc. cit., rola 1.
8 Idem, Omul de azi al Germaniei,în “Farul”, nr. 176, 27 octombrie 1919, loc. cit., rola 1.
9 “Dacia”, nr. 35, 9 iulie 1920, loc. cit., rola 3.
10 “Dacia”, nr. 252, 27 decembrie 1922, loc. cit., rola 4.
11 Viorica Moisuc, istoria relaţiilor internaţionale până la mijlocul sec. al XX-lea, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002,
p. 126.
12 Henry Kissinger, op. cit., p. 229.
13 “Farul”, nr. 177, 16 februarie 1922, loc. cit.
14 Alexis, Bolşevism şi germanism, în “Farul”, nr. 112, 11 decembrie 1921, loc. cit., rola 5.
– –