Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

nământului teritorial român, atât în afacerile externe, economice şi financiare, cât şi ale alimentării şi circulaţiei.
Tot asemenea, va lua parte în toate organele a căror funcţiune atinge şi influenţează soarta poporului român [...];
f) Consiliul Naţional Român, pe teritoriul subordonat lui, garantează siguranţa averii şi siguranţa personală;
g) „Guvernământul român”, sub nici un pretext, nu va putea lua în ajutor armata română din Regatul Român
1 .
În acest timp, în oraşele Transilvaniei se desfăşurau adunări, manifestaţii ale populaţiei civile care aştepta
schimbări radicale.Revendicările politice şi sociale erau la ordinea zilei, iar constituirea de noi partide politice devenea
un fapt cotidian. Aproape toate grupările etnice îşi constituiau consilii naţionale proprii, pornind de la principiul
autodeterminării naţionale, proclamat de către preşedintele S.U.A., Woodrow Wilson, la 8 ianuarie 1918.
În primele zile ale activităţii lor, aceste organisme constituite pe criterii etnice şi-au centrat proiectele pe două
planuri: politic şi organizatoric. În vreme ce consiliile naţionale ale românilor au urmărit desprinderea de ungaria
şi unirea cu România, cele ale maghiarilor transilvăneni au avut drept obiectiv major punerea în practică a
revendicărilor revoluţionare, potrivit principiilor Consiliului naţional Maghiar.Acest din urmă fapt presupunea
existenţa unei autonomii cât mai cuprinzătoare posibil fără, însă, o Unire cu România. Preluând conducerea principalelor
instituţii administrative, consiliile naţionale româneşti au înlocuit vechile structuri profesionale, birocratice
devenite necorespunzătoare, din punct de vedere etnic, cu altele, desemnate strict pe criterii de apartenenţă şi
loialitate etnică 2 . În aceste condiţii, în Transilvania sfârşitului anului 1918 se regăsea o atmosferă încordată, dată
de eşecul inconfundabil al reformelor lui Károly Mihályi, însoţită de o situaţie confuză, determinată de incapacitatea
de a se predica viitorul formulelor administrative.
3. Criza aristocraţiei transilvănene şi politicile etniciste ale Consiliilor Naţionale
Cercetarea noastră îşi propune o privire particulară asupra situaţiei din comitatele Mureş-Turda şi Cluj, unul
dintre motive fiind activitatea intensă desfăşurată în această regiune la sfârşitul anului 1918, dar şi importanţa
celor două localităţi reşedinţă (Târgu-Mureş şi Cluj). Dacă ţinem cont de hotărârile legilor administrative din Austro-Ungaria,
constatăm că numărul oraşelor libere a fost redus în mod drastic: din unsprezece oraşe libere regale
transilvane (“szabad király várasok”) doar Kolosvár (Cluj) şi Marosvásárhely (Târgu-Mureş) îşi păstrau statutul
special după 1876, celelalte fiind retrogradate la rangul de oraşe simple, cu “consiliu municipal” (“rendezett
tanácsύ várasok”) în ideea centralizării şi maghiarizării statului 3 .
La Târgu-Mureş, la sfârşitul lunii octombrie 1918, tineretul Colegiului Reformat, în cadrul unei demonstraţii
cu lampioane, manifesta împotriva războiului, cerând pace şi schimbare, după care s-a deplasat simbolic, în acordurile
imnului, la statuia revoluţiunarului Kossuth Lajos, din centrul oraşului.Pe baza informaţiilor primite din
toată provincia, comitele suprem Inczédy-Joskman Nándor, a anunţat întrunirea unei adunări generale, pentru data
de 31 octombrie 1918, cu scopul de a se înfiinţa Consiliul Naţional Maghiar pe raza “judeţului” 4 .
La 31 octombrie, în urma unei campanii de presă, 1500 de oameni adunaţi în Sala Mare a Palatului Culturii 5
au constituit C.N.M. târgumureşean, avându-l drept preşedinte pe profesorul Antalffy Endre 6 . Reacţia enticilor
români nu s-a lăsat aşteptată: astfel, la 5 noiembrie a fost înfiinţat un organism paralel, Consiliul Naţional Român,
cu sediul la Reghin. Motivele alegerii acestui oraş au fost diverse şi ţin, aşa cum arăta şi secretarul Consiliului,
avocatul Ioan Harşia, de motive etnice, anume că, la Târgu-Mureş, românii erau minoritari, nedispunând decât de
doi-trei intelectuali, numărul vorbitorilor de limbă română fiind, de asemenea, redus 7 . Pe de altă parte, devenit cel
mai important centru al vieţii economice şi culturale româneşti, Reghinul a fost, vreme de un secol şi jumătate, un
important focar al luptei naţionale. Deloc în ultimul rând, nu este de neglijat argumentul lui Petre A. Boţianu, un
martor al evenimentelor, potrivit căruia în Târgu-Mureş exista, la acea dată, o puternică garnizoană ungurească, în
1 Marea unire de la 1 Decembrie 1918, 1943.
2 PAL-ANTAL 1979, 392.
3 BOCHOLIER 2004, 120.
4 SPIELMANN-SEBESTYEN 1998, 143.
5 Instituţia, care purta pe atunci numele fostului suveran Franz Josef, a fost construită la cererea primarului Bernády György între 1911-1913, avândui
arhitecţi pe Komor Marcell şi Jakab Dezsõ, reprezentând cea mai semnificativă construcţie în stilul Secession din Europa Centrală, exceptând
Austria.
6 PAL-ANTAL 1979, 385.
7 1918 la români. Documentele unirii. unirea Transilvaniei cu România.1 Decembrie 1918, vol. VII, 1986, 442.
– –