Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

gubernatorului Basarabiei, Scarlat Sturza este înfăptuit un recensământ al populaţiei de origine romă. Conform
acestui recensământ, în Basarabia trăiau 340 de familii de romi, care aparţineau statului. De asemenea, în legătură
cu acest recensământ romii au fost divizaţi în trei categorii care erau în corespundere cu venitul fiecăruia. Prima
categorie trebuia să plătească dajdia în sumă de 40 de lei. A doua categorie 20 de lei. În categoria a treia intrau
orfanii, invalizii, văduvele, etc, aceştia fiind scutiţi de dajdie 1 .
În 1818, în legătură cu transformarea Basarabiei în gubernie rusească, populaţia este împărţită în nouă categorii.
Romii sunt incluşi în cea de a opta după ei urmând evreii. „Aşezământul obrazovaniei oblastei Bessarabiei”
stipula împărţirea populaţiei rome în cei ai statului care trebuiau să fie în supunerea nemijlocită a conducerii
oblastei şi a doua categorie încadra romii care erau robi ai dvorenilor, mănăstirilor, negustorilor etc. 2 Pe tot parcursul
secolului XIX, ca şi mai înainte, romii erau treapta socială cea mai oropsită, ducând şi un trai foarte greu. Cei
mai mulţi dintre ei au dus în continuare un mod de viaţă nomad sau seminomad. Autorităţile ţariste au încercat să
sedentarizeze populaţia romă. În legătură cu acest fapt, la 1820 ministrul afacerilor externe I.Capodistria cere conducerii
Basarabiei informaţii privind numărul romilor, ocupaţiile lor, obiceiurile etc. Aceste informaţii se refereau
doar la romii statului, fiindcă cei particulari nu erau vizaţi de „reforma” ce prevedea sedentarizarea. A fost creată
şi o comisie specială ce trebuia să se ocupe de problema sedentarizării romilor, însă fără succes. La 1829, pentru a
spori procesul de sedentarizare, guvernul rus a oferit câte 30 desetine de pământ şi împrumuturi a câte 23 ruble 50
copeici fiecărei dintre familii. De asemenea, pentru patru ani erau scutite de impozite familiile ce se sedentarizau 3 .
Pentru colonizare, guvernul rus a acordat loturi de pământ în judeţele Bender şi Acherman. Însă cu toate că au fost
create condiţii favorabile sau stabilit pe loturile oferite doar 140 de familii din cele peste 300. În aceste condiţii
au fost luate măsuri suplimentare în urma cărora s-a reuşit a fonda în judeţul Acherman două sate de romi – Cair
şi Faraonovca. Acolo au fost stabilite 752 de familii ce dispuneau de 9 200 desetine de pământ. Romii din aceste
sate nu prea se ocupau cu agricultura, astfel că la 1897 în aceste sate avem deja – în Cair 325 de romi şi 800 – altă
populaţie şi în Faraonovca 1200 de romi şi 500 – altă populaţie 4 .
Este de menţionat faptul că pe parcursul secolului XIX creşte simţitor numărul romilor statului. El se completa
din romii care fugeau din ţările române şi din acei romi care erau eliberaţi de către proprietari. Astfel, dacă la 1813
în Basarabia existau 221 de familii de ţigani ai statului, la 1839 numărul familiilor ajunge la 1135. La 1859 existau
5615 romi ai statului 5 .
Ocupaţiile în timpul dominaţiei ţariste practic nu s-au schimbat. Romii confecţionau diferite obiecte casnice.
Mulţi dintre ei au devenit fierari şi muzicanţi în perioada dată.
Începutul secolului XIX a fost marcant pentru relaţiile romi-proprietari prin faptul că se înregistrează tot mai
multe acte de nesupunere faţă de stăpâni. Romii fug de la proprietari, sunt şi multe cazuri de plângere către conducerea
guberniei Basarabia. Acest lucru s-a întâmplat în primul rând datorită atitudinii înjositoare la care erau
supuşi romii 6 . Fuga devine tot mai frecventă odată cu apariţia posibilităţii de a emigra peste Nistru.
Un moment de cotitură la constituit reforma de la 1861. Deşi reforma anunţa eliberarea acestei populaţii, acest
lucru s-a înfăptuit parţial. Cei mai mulţi romi au fost eliberaţi şi împroprietăriţi din rândurile celor ai statului.
Boierii însă, auzind mai înainte de reformă, au preferat să-i elibereze de sine stătător pe romi şi să-i alunge de pe
moşii, fiindcă în caz contrar trebuiau să-i împroprietărească din contul moşiilor lor. În urma reformei din cei peste
cinci mii de romi ai statului 1701 au fost eliberaţi fără a li se oferi pământ, 1984 au devenit proprietari de pământ
iar restul au preferat să lucreze la curţile boiereşti 7 .
1 ACHIM 1998, 114.
2 MIHAIL, MIHAIL 1993, 35; POŞTARENCU 1998, 96-100.
3 ZELENCIUC 1979, 217.
4 BERG 1993, 127-128.
5 ACHIM 1998, 114.
6 ZELENCIUC 1979, 216.
7 Ibidem, 127.
– 1 –