Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Romii mânăstireşti şi boiereşti erau împărţiţi după activitatea economică în două categorii:
• lăieşi, care, ca şi cei domneşti, cutreierau ţara pentru a-şi întreţine existenţa, uneori pe cale necinstită. Aceştia,
de asemenea, erau datori de a plăti o sumă anumită de bani. Uneori boierii îi foloseau la construcţia de drumuri,
case etc.
• vătraşii (cei de lângă case) aveau locuinţe stabile şi uneori se contopeau în masa populaţiei româneşti. Vătraşii
se împărţeau la rândul lor în două grupe:
• de curte – care slujeau la curtea boierească sau mânăstirească îndeplinind diferite munci. Ca de exemplu:
fierari, lemnari, zidari etc. Aceştia aveau o situaţie mai favorabilă ca cea de a doua categorie.
• Romii de ogor – erau folosiţi la muncile agricole fiind într-o situaţie foarte grea.
Au mai existat şi alte categorii de romi însă aceştia au fost puţin la număr şi n-au avut o pondere însemnată în
economia ţărilor române. Deşi nu aduceau un folos anumit stăpânului, romii vătraşi des au fost folosiţi ca muzicanţi
datorită aptitudinilor sale.
Pe parcursul evului mediu sau produs multe schimbări în economia ţărilor române fapt ce a dus la diversificarea
vieţii economice şi a ramurilor economice. Din acest motiv s-au produs şi schimbări în categoriile romilor.
Unele grupuri, categorii deveneau numeroase, altele dispăreau. Astfel romii au încercat să se adapteze la noile
situaţii create. Către sfârşitul evului mediu tot mai mulţi romi s-au sedentarizat, fapt ce, de asemenea, a dus la o
schimbare a coraportului dintre categoriile romilor. 1
În sistemul juridic românesc din perioada medievală romii au fost încadraţi în noţiunea de robi relativ târziu
– abia după 1600. Dintre persoanele dependente, robii se aflau pe treapta cea mai inferioară. Această situaţie se
datora nu atât lipsei de libertate, fiindcă de aceasta nu se bucurau nici rumânii, nici vecinii, dar de lipsa de drepturi
judiciare. Astfel romii deveneau nişte obiecte vii pe care le folosea stăpânul. Stăpânul îl putea vinde, dărui, lăsa
moştenire sau îl putea schimba etc. Romii erau lipsiţi de avere fiindcă aceasta se afla în mâinile stăpânului. De asemenea
ei puteau fi bătuţi, lipsiţi de hrană, înlănţuiţi etc. Cu toate acestea, stăpânul nu putea lipsi robul de viaţă. 2
Referindu-ne la implicarea romilor în viaţa economică a ţărilor române, ar fi de menţionat că rolul acestora
creşte în special din a doua jumătate a secolului XVI. Acest lucru se întâmplă din cauza decăderii comerţului de
tranzit prin ţările române, eveniment pus în legătură cu înaintarea turcilor în zona balcanică şi ocuparea de către
aceştia a porturilor maritime din nordul Mării Negre. Astfel, dacă în perioada secolelor XIV-XVI economia ţărilor
române s-a bucurat din plin de comerţul de tranzit şi regiunea în cauză nu ducea lipsă de obiectele necesare gospodăriei
casnice, fiindcă acestea veneau dinspre Europa, atunci după mijlocul secolului XVI se resimte o acută
necesitate de meşteşugari calificaţi. Tot în perioada dată apar mari proprietăţi funciare care duc lipsa unor meşteri.
Anume acum romii devin tot mai mult forţa necesară economiei româneşti, de aceea boierii au încercat să cumpere
sau să transforme în robi cât mai multă populaţie, pentru a avea la dispoziţie obiectele necesare gospodăriei.
Deşi în oraşele româneşti au existat un număr foarte mare de meşteşugari străinii, în special nemţi, a fost totuşi
nevoie în unele ramuri de a completa rândurile lor, lucru pe care l-au făcut romii.
Un rol cu totul deosebit l-au jucat romii în economia rurală. Aici mulţi meşteri erau de origine română şi erau
nevoiţi să prelucreze şi loturi de pământ pentru a putea plăti impozitele către stat. Astfel romilor le-a revenit un rol
mai important decât în activitatea meşteşugărească a oraşului.
Secolele XVIII-XIX oferă mai multă informaţie ce se referă la activitatea economică a diferitor grupuri de
romi. Perioada anterioară este tratată de unii cercetători ca una de adoptare şi specializare a acestui grup etnic. 3
Astfel către sec. XVIII avem o specializare bine pusă la punct. Fiecare grup avându-şi ramura sa de activitate.
Meşteşugul era transmis din tată-n fiu şi nu se transmitea nici într-un caz altui grup de romi. Lucru care poate
fi urmărit şi în prezent. 4 Ocupaţia cea mai întâlnită în evul mediu la romii meşteşugari a fost fierăria cu toate
ramurile ce ţin de ea. Majoritatea călătorilor străini care au trecut prin teritoriul ţărilor române au consemnat în
notiţele lor acest lucru. Romii făceau potcoave, cuie, unelte agricole, uneori chiar arme şi armuri. Între categoriile
de ţigani amintiţi mai sus exista o specializare în ceea ce priveşte prelucrarea fierului. Astfel, lăieşii se ocupau cu
confecţionarea obiectelor de uz casnic din fier. Ursarii confecţionau şi ei cuţite, topoare, seceri etc. Au existat romi
1 D.R.H.A. I., 367.
2 GRIGORAŞ 1980, 480.
3 CHELCEA 1944, 98.
4 ZAMFIR 1993.
– 1 –