Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

scurt ıstorıc al romılor dın BasaraBıa pÎnă la 1 1
– 1 –
andrei PaValOi
Universitatea de Stat din moldova
Între minorităţile din istoria neamului românesc, cea a romilor a fost una dintre cele mai însemnate ca rostui
sociale şi specifice cultural. Populaţia romă o avem prezentă în spaţiul românesc încă de la sfârşitul secolului XIV.
Datorită acestui fapt romii au devenit o parte componentă a istoriei noastre naţionale. Cu toate acestea, studii care
ar viza populaţia romă sunt foarte puţine. Deşi în ultimii ani au fost întreprinse câteva cercetări în domeniul dat,
ele tratează superficial istoria romilor din spaţiul românesc.
Studiile dedicate istoriei romilor oferă diferite păreri referitoare la apariţia acestei populaţii pe teritoriul Europei.
Contradictorii sunt părerile atât în ceea ce priveşte baştina lor cât şi limba, cultura etc. Primele încercări de
a explica apariţia romilor pe continentul european au fost făcute în secolul al XVIII-lea. Astfel de studii au fost
întreprinse de către lingvişti, ei au descoperit asemănarea dintre limba vorbită de romi şi limba sanscrită. Pornind
de la această teză germanul H.M.Grellmann concluziona într-o lucrare apărută în 1783 că ţiganii îşi au originea
în India. Studiile ulterioare au demonstrat cu lux de amănunte faptul că limba romă înrudită cu sanscrită şi care
se mai numeşte romani sau romanes aparţine familiei de limbi indo-europene. Din cauză că limba romani posedă
mai multe elemente din limbile indiene este foarte greu a se depista din care parte a peninsulei a migrat această
populaţie. Cei mai mulţi au optat pentru nord-vestul sau centrul Indiei. Nu se cunoaşte nici locul precis de unde a
pornit spre Europa această populaţie şi nici cauzele pentru care au părăsit baştina.
O problemă reprezintă şi traseul migrării romilor din India spre Europa. Faptul că această migrare a avut un
caracter liniştit fără a fi de amploare a dus în consecinţă la lipsa unor documente care să ofere informaţia precisă
referitoare la etapa dată din istoria romilor. Restabilirea drumului urmat de romi până în Europa se datorează de
asemenea lingvisticii. Astfel sa stabilit că romii din Europa de Vest, pe lângă dialectele limbilor indiene, folosesc
în vorbire cuvinte împrumutate din alte limbi.
Migraţia romilor spre Europa se prezintă ca un fenomen complex care însă până în prezent nu este întru totul
explicat. Metoda lingvistică folosită deşi este foarte necesară nu poate asigura cunoaşterea migraţiei populaţiei de
romi spre vest. Trebuie de menţionat şi faptul că fenomenul este mai greu de studiat şi din motiv că migraţia nu a
fost direcţionată, ea n-a avut ca scop atingerea hotarelor, spaţiului european. Aceasta a fost o deplasare spontană
determinată de împrejurări, în special militare. Deşi în secolul XIX unii istorici insistau asupra faptului că marea
masă a romilor a fost adusă în Europa de tătari acest lucru nu este corect. Au existat şi grupuri de ţigani care au
fost mânaţi de invazia tătaro-mongolă, însă cei mai mulţi au migrat în Europa în afara acestui eveniment. De
asemenea, unii romi au nimerit pe teritoriul european ocolind prin nord Imperiul Bizantin, astfel fiind lipsiţi de
etnonimul de romi sau ţigan. Cu toate acestea, ei sunt o parte componentă a acestei populaţii.
Opiniile sunt divergente în ceea ce priveşte momentul sosirii romilor pe teritoriul ţărilor româneşti. În Moldova
prima dată romii sunt menţionaţi în 1428 într-un act a lui Alexandru cel Bun, prin care acesta dăruia mânăstirii
Bistriţa un număr de 31 sălaşe de ţigani şi 12 bordeie de tătari 1 . Majoritatea istoricilor români sunt de acord cu
părerea că romii au apărut în spaţiul românesc odată cu invazia tătaro-mongolă de la 1241. Odată cu acest eveniment
ţiganii ar fi fost aduşi pe teritoriul românesc, iar după retragerea tătarilor romii au rămas în regiune, devenind
robi ai românilor. Există şi opinia că romii erau deja robi ai tătaro-mongolilor, iar venind în regiunea românească
ei doar au fost preluaţi de către români. O altă parte din romi s-au stabilit la nord de Dunăre venind dinspre Asia
Mică, adică din Imperiul Bizantin.
Spre ţările române romii au venit în mai multe valuri. Există mărturii că strămutări ale lor au existat şi în secolul
XV şi mai târziu. Astfel către secolele XVII-XVIII numărul lor creşte considerabil. Dimitrie Cantemir în
„Descrierea Moldovei” avea să amintească că „ sunt răspândiţi în toată ţara şi aproape nu există familie de boier
care să nu aibă mai multe familii de ţigani în stăpânirea lui” 2 .
De la începutul atestării documentare romii au fost în calitate de robi în ţările române. Această situaţie sa men-
1 1975. Documenta Romaniae Historica Moldova, Bucureşti, 109.
2 CANTEMIR 1973, 296.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 216-222