Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

cei care călătoreau pentru a găsi de lucru; cheltuieli funerare; ajutor de maternitate şi pentru copiii mici; oferirea
unor oportunităţi educaţionale pentru membri şi familiile lor, aceasta însemnînd învăţămînt seral, elementar, de
arte şi meserii, precum şi biblioteci mobile. Funcţionalitatea acestor asociaţii de întrajutorare se baza pe reciprocitatea
practică („te ajut, dacă mă ajuţi”). 1
Alexis de Tocqueville, un aristocrat francez care a vizitat Statele Unite ale Americii în anii 1831-1832 a rămas
uimit de un număr mare de organizaţii: „...uniunile politice constituie doar o parte neînsemnată din acel număr
mare de asociaţii care există în Statele Unite... Americanii de toate vîrstele, de toate condiţiile, cu interese diferite
se unesc în diferite uniuni: societăţi moral-religioase, uniuni serioase şi mai puţin serioase, deschise şi închise,
numeroase sau cu doar cîţiva membri. Americanii se unesc pentru a organiza festivităţi, a deschide şcoli, a construi
hoteluri, cantine, localuri religioase, difuza cărţi, a trimite mesionari în diferite părţi ale lumii... Americanii
privesc asociaţia ca un singur mijloc de acţiune în general”. 2
În secolul XX, sectorul asociativ a cunoscut o evoluţie diferită în dependenţă de regimurile politice ale statelor.
În statele democratice, el a urmat cursul evoluţiei normale, în cele cu regimuri totalitare – sectorul asociativ a fost
denaturat, fiind supus structurilor puterii centrale.
În literatura de specialitate, se menţionează că anii ’70-’90 ai sec. XX au marcat revoluţia globală în procesul
asocierii (el cuprinzînd şi statele totalitare care au păşit pe calea democratizării). De menţionat, că această
revoluţie a avut aspecte atît cantitative (exprimate în creşterea numerică a organizaţiilor, asociaţiilor ş.a.) cît şi
calitative. În Italia cercetările demonstrează o creştere semnificativă a numărului organizaţiilor neguvernamentale
pe parcursul anilor ’70 – începutul anilor ’80. În Franţa, în 1987, au apărut 54000 de asociaţii (pe cînd în anii ’60
aici apăreau cîte 10000-12000 organizaţii anual). În anii ’70 şi în blocul statelor socialiste încep să apară germenii
unei vieţi asociative independente, care ulterior au constituit un fundament adevărat pentru schimbări calitative în
domeniul asociativ. Totodată, în 1989 şi 1990 au fost create numeroase organizaţii menite să reprezinte sectorul
necomercial în Comunitatea Europeană: CEDAG – Comité européen des associations d’interet général; ECAS
– European Citizen Action Service ş.a. 3
Conform unor studii recente, numărul lor, potenţialul lor economic şi uman sunt în permanentă creştere. Conform
datelor oferite de ONU , numărul organizaţiilor neguvernamentale în perioada anilor 1990–1999 a crescut de
la 23600 până la 44000, iar numărul total de angajaţi în sfera lor de activitate ajungea în 1999 la 29,6 mln. (dintre
care 19 mln. salariaţi). 4
Semnificativ a crescut numărul fundaţiilor, menite să finanţeze organizaţiile neguvernamentale. În 1980 în
S.U.A. erau 22,5 mii de fundaţii, la mijlocul anilor ’80 – peste 30 mii, în 1995 – peste 40 mii. Şi mai semnificativă
este creşterea activelor lor: timp de 15 ani (1980-1995) ele s-au mărit de peste cinci ori – de la 41,6 mlrd dolari
pînă la 226,7 mlrd. dolari. 5
În Republica Moldova la etapa actuală funcţionează peste trei mii de organizaţii neguvernamentale. Domeniul
lor de activitate a cuprins aproape toate sferele vieţii (educaţie, învăţămînt, cercetare, sănătate, cultură, artă,
recreere, sport, dezvoltare economică şi comunitară, apărarea drepturilor omului, servicii sociale, ecologie, massmedia,
filantropie şi voluntariat, relaţii internaţionale, religie ş.a.). Atît numărul organizaţiilor neguvernamentale,
cît şi calitatea activităţii acestora sunt în permanentă creştere.
Locul pe care îl ocupă organizaţiile neguvernamentale în statele contemporane, ca un rezultat al evoluţiei
istorice, demonstrează că societatea are nevoie de activitatea ONG-urilor. Evaluînd pe parcursul istoriei, rolul organizaţiilor
neguvernamentale a crescut semnificativ. Astăzi, ele reprezintă un segment independent al societăţii.
În condiţiile în care ONG-urile se pot opune puterii politice, propunînd soluţii alternative, este necesar ca statul să
le susţină, încurajeze şi să le ofere condiţii şi spaţiu adecvat pentru activitate.
1 PUTNAM et al. 2001.
2 DE TOCVILI 2000.
3 DUŠAN 2003.
4 Statutul de utilitate publică a organizaţiilor necomerciale din Moldova. Chişinău, 2000.
5 GORODECKAJA 2001.
– 0 –