Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Breslele, avînd numeroase funcţii, erau şi nişte asociaţii de ajutor reciproc pentru membrii săi. Chiar şi în cel
mai vechi statut al breslei de la Verona, din 1303, printre obligaţiile membrilor săi se enumărau 1 : ajutorul fratern
în caz de nevoie de orice fel; ospitalitate faţă de străinii care trec prin oraş; obligaţia de a oferi ajutor în cazul
pierderii capacităţii de muncă etc. Violarea statutelor era urmată de boicot şi ostracizare socială.
În condiţiile în care în cadrul breslei funcţiile între meşter, calfă şi ucenic erau strict delimitate şi pentru calfe
era greu de trecut la statutul de meşter, existau şi nişte alianţe, uniuni sau frăţii ale calfelor 2 menite să apere interesele
acestora. Existau cazuri cînd astfel de uniuni cuprindeau calfe din mai multe regiuni. Este bine cunoscută o
uniune de croitori care întrunea calfe din întreaga regiune de pe lîngă r.Rein în Germania.
De menţionat că în evul mediu elementele societăţii civile nu se manifestau doar în cîteva funcţii speciale ale
breslelor şi în alianţele calfelor, ci erau caracteristice şi unor uniuni religioase şi unor organizaţii locale. În Italia
medievală pe lîngă bresle, un rol dominant în treburile comunei îl aveau şi organizaţiile locale, cum ar fi vicinanze
(asocieri între vecini), populus (organizaţii parohale care administrau bunurile bisericii locale şi alegeau preotul
respectivei parohii), frăţiile (societăţi religioase de întrajutorare), grupări politico-religioase legate prin jurăminte
solemne sau consorterie („societăţi turn” care se ocupau de asigurarea securităţii reciproce). 3
În 1196, membrii unei consorteria a magnaţilor din Bologna jurau să se ajute unii pe alţii fără înşelăciune şi
cu bună credinţă... faţă de turnul şi casa lor comună şi că nici unul dintre ei nu va lucra împotriva celorlalţi, direct
sau prin intermediul unei terţe părţi. Statutele uneia dintre numeroasele asociaţii voluntare din Bologna, Spade
compania (1285) stipulau că membrii săi trebuie să se susţină şi să se apere unii pe alţii împotriva tuturor, fie ei
din interiorul comunei sau din afara ei. În fiecare caz, aceste legăminte generale erau urmate de descrieri amănunţite
ale procedurilor asociaţiei, inclusiv a ajutorului practic acoradat membrilor, ca de pildă în domeniul juridic,
precum şi procedurile de rezolvare a disputelor dintre membri. 4
Statornicirea societăţii civile propriu-zise are loc în epoca modernă. Acum apar, se dezvoltă şi se diversifică
toate componentele acesteea.
În literatura de specialitate se menţionează că procesul constituirii societăţii civile cuprinde 3 etape: 5
1. sec. XVI-XVII, cînd s-au format premisele economice, politice şi ideologice ale apariţiei societăţii civile.
Aceste premise au fost: dezvoltarea industriei, comerţului; specializarea producţiei, divizarea muncii; dezvoltarea
relaţiilor marfă-bani.
2. sec. XVII-XIX, cînd s-a format societatea civilă bazată, în primul rînd, pe egalitatea formală în drepturi şi libertatea
antreprenoriatului şi a iniţiativei particulare. Expresie a acestor transformări sunt Bula de Drepturi (SUA)
şi Declaraţia Drepturilor Omului şi a Cetăţeanului (Franţa). Apare concepţia precum că anume Constituţia este
legea supremă în stat. Trăsăturile de bază ale acestei perioade sunt: statul este suveran; statul reprezintă poporul;
apar organe reprezentative (parlamente); statul dispune de un aparat special de conducere (dreptul, armata); statul
strînge impozite care completează caznaua de stat; statul oficial recunoaşte drepturile cetăţenilor.
3. hotarul sec. XIX-XX, cînd există nu doar lege, ci şi interese, dorinţe, insistări ale altor categorii sociale (nu
doar a celor de sus), a societăţii în general; cînd legislaţia nu egaleaza doar populaţia, ci şi oferă unele garanţii
materiale.
Încă la sfîrşitul sec. XVIII Benjamin Franklin, convins că fiecare cetăţean trebuie să-şi ajute concetăţenii,
folosind raţional timpul şi mijloacele sale, a creat societatea de ajutor pentru „meseriaşii tineri însuraţi de bun
comportament”. 6
În prima jumătate a secolului XIX în Franţa, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii ş.a. apar numeroase
loje masonice, cercuri, cluburi, societăţi corale, frăţii religioase şi cluburi săteşti, societăţi de întrajutorare (create
pentru a oferi o serie de asigurări în caz de boală, accidente, îmbătrînire sau ajutor pentru îmnormîntări). Atribuţiile
lor includeau: acordarea de pensii bătrînilor şi celor inapţi de muncă, dintr-un motiv sau altul; ajutor pentru
familiile celor decedaţi; compensaţii pentru accidentele de muncă; ajutoare pentru şomeri; ajutor financiar pentru
1 PUTNAM et al. 2001.
2 istoja srednij vekov, Moskva, 1955.
3 PUTNAM et al. 2001.
4 Ibidem.
5 FIODOROV 2003, 18-22.
6 GORODECKAJA 2001, 80.
– 0 –