Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Reîntorcându-ne la momentul 1812, într-o lucrare cu caracter oficial 1 se arăta că „intrarea Basarabiei în componenţa
Rusiei, în pofida tendinţelor subiective ale ţarismului, a jucat în mod obiectiv un rol istoric progresist în
dezvoltarea ţinutului” 2 iar peste numai câteva pagini se vorbea despre „eliberare teritoriului dintre Prut şi Nistru
(partea de Est a statului medieval moldovenesc) de sub jugul turcesc” 3 . Evident, nici o vorbă despre caracterul
actului prin care Basarabia a intrat în componenţa Imperiului ţarist.
Un alt moment important al istoriei comune - anul 1940 - reprezintă la rândul său subiectul unor metamorfozări
similare. Astfel, se vorbeşte despre ultimatumul guvernului sovietic din 26 iunie 1940 ca despre o uzuală „notă” 4 .
Şi, dacă istoriografia română ar putea fi considerată de adepţii acestei teorii drept subiectivă, mărturiile de epocă
ni se par cât se poate de relevante. Astfel în numărul din 8 iulie prestigiosul săptămânal american “Time” vorbea
în termeni foarte clari de ultimatumul Moscovei, combinat cu mişcări de trupe sovietice şi chiar angajarea de ostilităţi
cu armata română, cum ar fi cele de la Reni şi nu numai 5 . Revenind la discursul autorului istoriei Republicii
moldova, acesta devine mai virulent pe măsură ce se constată că nota respectivă nu a făcut referire la restabilirea
statalităţii moldoveneşti: „eforturile diplomatice în vederea eliberării Republicii Democratice Moldoveneşti, ocupată
în ianuarie 1918, obiectiv corespundeau aspiraţiilor poporului multinaţional al Republicii Moldova, care de-a
lungul a 22 de ani vedeau în Rusia Sovietică izbăvitoarea lor. Dar noţiunile etnodemografice, etnopolitice, motivaţia
istorică ca şi scopurile strategice din această notă oficială rămân ofensatoare” 6 . „Izbăvirea” avea să aducă
însă destule suferinţe în numele construcţiei socialismului dintre care deportările şi distrugerea agriculturii prin
colectivizare au avut efectele cele mai ample, dar despre care, evident, istoriografia moldovenească din perioada
sovietică nu a suflat nici o vorbă 7 .
Interesante sunt şi consideraţiile cu privire la Pactul Ribbentrop-Molotov. Uimitoare este însă comparaţia cu
sistemul tratatelor de la Versailles; astfel, se arăta că cele două state implicate au procedat în aceeaşi manieră cu
statele învingătoare la Versailles care au cedat României Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, Bucovina.
Conform autorului, „se cuvine să avem acelaşi “măsurariu” pentru evenimentele istorice-acordurile fie de la Moscova
(23.08.1939), fie de la Trianon, fie de la Paris (octombrie 1920), când şi Marea Britanie, şi Franţa, şi URSS,
şi Germania au “încălcat totalmente drepturile popoarelor” Ungariei, Serbiei, Republicii Democratice Moldoveneşti”
8 . Desigur că sistemul versaillez a avut numeroase imperfecţiuni, dar, totuşi, nu poate fi asimilat unei împărţiri
a sferelor de influenţă. Ostilitatea faţă de România este evidentă dacă se merge până acolo încât se exprimă
nostalgia faţă de ideea imperiului medieval maghiar. Oricum, pentru autorii istoriei Republicii Moldova, România
intrase în Primul Război Mondial cu scopul extinderii teritoriilor sale 9 şi în acest context este explicată intervenţia
armatei române în Basarabia care a dus, în cele din urmă, la „separarea violentă a Basarabiei de Rusia” 10 .
Aprecieri asemănătoare regăsim şi în ceea ce priveşte momentul 1940. Schimbul de note a fost văzut ca o soluţionare
paşnică a unui conflict ce dura de 22 de ani 11 şi de asemenea „ca o etapă însemnată în istoria poporului
moldovenesc, a tuturor cetăţenilor din Basarabia, care a deschis o nouă pagină în viaţa lor de mai departe” 12 de
unde rezulta de fapt, ca şi în cazul analizei mai sus amintite privind Pactul Ribbentrop-Molotov, o mare nemulţumire
privind întreruperea, în 1918, a destinului comun ruso/sovieto-basarabean, chiar dacă acesta se potrivea
prea puţin cu trecutul istoric al regiunii. Intenţionat este uitat însă că, la 1918, mai existau, în afara Rusiei, şi alte
pretenţii la obţinerea controlului asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru 13 .
Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive a istoriografiei celor două ţări am dorit să ilustrăm, prin câteva
momente semnificative din istoria comună modul în care adevărul istoric poate fi transformat, escamotat, uneori
1 istoria Republicii Moldova…2004, passim.
2 ibidem, 112.
3 ibidem, 133.
4 STATI 2002, 346.
5 time, July 8, 1940.
6 STATI 2002, 346.
7 ŢURCANU 2004, 77.
8 STATI 2002, 341.
9 istoria Republicii Moldova... 2004, 215.
10 ibidem, 219.
11 ibidem, 258.
12 ibidem, 260.
13 COJOCARU 1998, 95 - 97.
– 00 –