Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ştiinţei istorice sovietice moldoveneşti, se refereau la aplicarea a 4 mituri de bază; 1) mitul poporului moldovenesc;
2) mitul instalării puterii sovietice în ziua de Anul Nou al anului 1918; 3) mitul formulei răului mai mic; 4)
mitul prieteniei popoarelor. 1 În primi ani de după război V. M. Senchevici şi I. Ceban au publicat o serie de cărţi
şi articole pe subiecte cum ar fi: etnogeneza moldovenească, legăturile istorice ruso-ucraineano-moldoveneşti,
aportul poporului rus la cultura moldovenească. În lucrările lor, I. Grosul şi N. Mohov sprijină ideile istoricilor sovietici
criticând opinia istoricilor „burghezi” despre comunitatea de neam şi de limbă a moldovenilor şi românilor.
Serghievski şi Ceban au accentuat în lucrările lor că dezvoltarea istorică a Moldovei a avut loc independent, iar influenţa
slavilor asupra etnogenezei poporului moldovenesc a fost hotărâtoare. În spiritul mitului prieteniei popoarelor,
istoricii sovietici au căutat să dovedească „multiplele” relaţii ale domnitorilor Moldovei cu ţarii Moscovei.
Fiindcă totuşi nu puteau să ridice în slăvi regimul ţarist care a fost „exploatator de mase” şi reprezenta antipodul
„societăţii comuniste” a fost inventat un nou mit al „răului mai mic” prin care anexiunea ţaristă era considerată un
factor progresiv. Ceban subliniază că anexarea Basarabiei salvase poporul moldovenesc de jugul turcesc şi salvase
limba moldovenească de românizare 2 . Iar Grosul ajunge chiar să afirme că a avut loc „eliberarea de jugul turcesc
şi intrarea în componenţa Rusiei” 3 . În acelaşi ton au fost tratate şi problemele legate de evenimentele anilor 1940
şi 1944 fiind calificate ca eliberare şi reinstaurare a puterii sovietice.
Aşadar, cercetările privind istoria Moldovei au fost efectuate nu de pe poziţii neutre, adevărate (care, de fapt,
pe atunci erau imposibile), ci de pe poziţii partinice, totalitar-comuniste, conform principiilor cerute de guvernarea
sovietică.
Supunerea totală unei ideologii nu permite studierea clară a evenimentelor, analiza lor fiind în aşa caz unilaterală,
iar concluziile – strict supuse normelor. Fireşte, ca urmare, tematica cercetărilor era de felul: Influenţa
culturii ruse asupra celei moldoveneşti; Analiza marxistă a mişcării naţional-burgheze din Moldova; Rolul slavilor
de est în formarea poporului moldovenesc şi statului moldovenesc etc., unde în prim-plan apare scopul politic şi
apoi cel ştiinţific.
Evident, pregătirea cadrelor istorice locale nu s-a redus la simpla studiere a obiectului Istoria. Tinerii istorici
erau educaţi conform ideologiei comuniste, materialul studiat era legat de problemele practice ale poporului sovietic
şi ale contemporaneităţii, de dogmele leniniste, ceea ce nu dădea posibilitate de a lărgi orizontul de percepere
a lumii, de a înainta unele noi concepţii şi teorii străine celor impuse. Era interzisă chiar şi studierea literaturii
străine de specialitate.
Astfel, putem constata că decenii la rând istoricii n-au avut posibilitatea sa studieze adevărul ştiinţific, debarasat
de orice ideologie, dogmă etc.
Ştiinţa şi învăţământul istoric superior din RSS Moldovenească, în linii generale, se caracterizează prin câteva
trăsături distinctive: Întregul sistem educaţional a fost supus obiectivelor şi sarcinilor PC(b); prin intermediul
ştiinţei şi educaţiei istorice s-a proiectat şi s-a realizat societatea sovietică, creând cetăţeanul tipic „hommo-sovieticus”;
Istoria a fost mutilată atât ca metodologie, cît şi ca esenţă: .,Istoria” a fost redusă la un singur model de cercetare
şi analiză, cel marxist, care reflectă procesul istoric într-un mod limitat, anorganic şi contestabil; s-a recurs
la falsificarea evenimentelor istorice, în special a celor ce se referă la anii: 1812. 1918, 1940, 1944; la ascunderea
intenţionată a unor maltratări şi genociduri naţionale etc.
În linii generale, este necesar de menţionat că studierea „Învăţământului istoric superior din RSSM” este în
continuă perfecţionare ştiinţifică. Rezultatele cercetărilor şi analizelor vor permite de a înţelege specificul evoluţiei
societăţii noastre (a prezenţei reminiscenţelor comuniste în mentalitatea, stereotipurile, comportamentul
oamenilor etc.) Totodată, rezultatele cercetărilor ar putea servi la elaborarea unei strategii naţionale a educaţiei,
luându-se în considerare factorii ce au influenţat asupra constituirii celei mai mari părţi a societăţii de azi şi care
continuă să influenţeze asupra noilor generaţii.
Totodată, cercetarea ştiinţei istorice ne oferă prilejul de a separa neadevărul de adevăr din lucrările savanţilor
sovietici, în vederea evitării neadevărului în prezent.
1 WILHELMUS Petrus Van Meurs, 1996, 202-236.
2 Ibidem, 204.
3 GROSUL, GROSUL, MOHOV, 35.
– 1 –