Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

IIIb-IIIc, etapa de locuire A. Piesă întreagă; lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei şi suprafeţei externe, exfoliate
recent. Valvă de formă ovală neregulată, cu morfologia anatomică în bună parte nemodificată, având diametrul
de 48,5/28 mm; perforaţia are o lungime de 12 mm, lăţimea maximă de 1,5 mm şi lăţimea minimă de 0,5 mm. Ca
urme de intervenţie tehnică prezintă o perforaţie liniară, plasată excentric transversal. Piesa folosea drept materie
primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate
central. Perforaţia de formă liniară are contur neregulat, rezultat în urma aplicării procedeului de perforare prin
percuţie indirectă sau presiune, probabil cu ajutorul extremităţii unei lame litice. Debitajul se referă la prelevarea
(decuparea) unui fragment de valvă probabil prin percuţie indirectă sau presiune, aplicată succesiv cu ajutorul
capătului unei lame litice pe suprafaţa interioară a valvei; în urma aplicării acestui procedeu a rezultat perforaţia
liniară specifică păstrată, având margini de contur neregulat, datorită microdesprinderilor produse prin şocul de
impact (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
Valvă de scoică de apă dulce unio sp. (SEG/II 34, tip V A2 c) (fig. 2/2), descoperită în situl de la Şeuşa-„Gorgan”,
în inventarul G7, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie.
Aparţine subfazelor IIIb-IIIc, etapa de locuire A. Piesa este întreagă; lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei şi
suprafeţei externe, exfoliate recent. Valva are formă ovală neregulată, cu morfologia anatomică în bună parte nemodificată.
Diametrul ei este de 66/33 mm. Nu prezintă urme de intervenţie tehnică; probabil servea drept materie
primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate
central (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
4. Aspecte paleotehnologice (fabricare şi utilizare)
Utilizarea cochiliilor de moluşte pentru realizarea diverselor artefacte (unelte şi ustensile, podoabe etc.) este
atestată de la începuturile paleoliticului superior. Aspectele legate de confecţionarea podoabelor, inclusiv a rondelelor/mărgelelor
plate (debitajul, fasonarea, perforarea, finisarea, modul de utilizare prin fixarea pe fir etc.) au făcut
obiectul mai multor lucrări specializate (Barge-Mahieu 1991; Bălăşescu, Radu 2004, p. 97, 225-226; Sztancs,
Beldiman 2004a; Sztancs, Beldiman 2004b; Taborin 1974; Taborin 1991; Taborin 1993a; Taborin 1993b; Taborin
1996; Taborin 2000; Yerkes 1993).
Importanţa majoră a artefactelor din valve descoperite la Şeuşa-„Gorgan” rezidă în faptul că ele sunt în măsură
să documenteze etapele tehnologice ale realizării acestui tip de piese de podoabă. Reconstituirea ipotetică a «lanţului
operator» al confecţionării rondelelor din fragmente de valve beneficiază atât de o piesă finită (SEG/II 17),
de materia primă aflată în faza incipientă a debitajului (SEG/II 33), cât şi de materia primă brută, nemodificată
tehnic, stocată probabil în vederea prelucrării (SEG/II 34). Sunt marcate, astfel, cele trei etape de bază ale schemei
operatorii. Specificul fiecărei subetape se poate defini pe baza observaţiilor asupra parametrilor morfologici ai
pieselor, conturându-se astfel imaginea întregului proces de transformare tehnică.
Etapele «lanţului operator» (reconstituite ipotetic) al confecţionării rondelelor din valve sunt următoarele: ●
prelevarea valvei (după extragerea/consumul ţesuturilor moi); ● decuparea unui fragment de valvă prin percuţie
indirectă sau presiune, aplicată succesiv cu ajutorul capătului unei lame litice; aplicarea acestui procedeu este
ilustrată de urmele specifice păstrate pe piesa SEG/II 33 (perforaţie liniară); în urma acestor operaţii, suprafeţele
păstrează aspectul anatomic nemodificat tehnic; circa 1/3 din circumferinţă este constituită de marginea anatomică
a valvei, prezervată special în acest scop în timpul operaţiei de debitaj şi fasonare; restul circumferinţei are
contur sinuos, rezultat prin debitaj şi fasonare; ● fasonarea (regularizarea) marginilor care poartă urmele debitajului
prin abraziune axială şi oblică pe un suport dur fix (lespede de gresie); ● amenajarea centrală a dispozitivului
de suspendare prin perforare de pe faţa superioară, recurgându-se la percuţie indirectă sau presiune, aplicată cu
un vârf litic sau de os.
Nu trebuie pierdută din vedere situaţia asocierii în complexe a podoabelor în cadrul sitului de la SEG; din
inventarul G7 provin cele două valve de scoică Unio sp. (SEG/II 33-34), utilizate probabil ca materie primă
pentru realizarea rondelelor de tip iii e4 şi un pandantiv pe fragment de defensă de mistreţ (sau vârf?) (SEG/II
32). Putem formula concluzia ipotetică legată de confecţionarea în mediul domestic a acestor tipuri de podoabe
şi posibilitatea ca ele să se combine în acelaşi ansamblu – dinţi perforaţi, pandantive, rondele/mărgele discoidale
(şirag; cusute pe suporturi diverse – textile, de piele etc.).
– 1 –