Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Menirea acestor instituţii era de a forma la viitorul intelectual sovietic concepţia marxist-leninistă. Accentul se
punea pe educarea noilor cadre din rândul moldovenilor, pregătirea lucrătorilor autohtoni ai frontului ideologic
şi cultural. Anume băştinaşii necesitau o “transformare ideologică acută”, ei studiau în instituţiile de învăţământ
programe adaptate pentru a deveni forţă motrice de luptă pe tărâm ideologic. Aceasta putea fi explicat prin faptul
că în aceste instituţii contingentul celor instruiţi îl constituiau tinerii care numai un an au trăit în condiţiile statului
sovietic; în plus, ei au învăţat la gimnaziile şi liceele „burgheze” şi au fost supuşi „propagandei antisovietice,
idealiste şi religioase” 1 .
De aceea, pe lângă obiectele de bază (de exemplu, Istoria Evului Mediu, Istoria URSS, Istoria Contemporană
etc.), ei studiau şi alte discipline (de exemplu, Bazele marxism-leninismului, Economia politică, Materialele
congreselor etc.), care erau incluse în planul de studiu, scopul fiind de a-i face adepţi ai noii puteri. Pe parcursul
celor cinci ani trebuiau să studieze istoria pe nou. Considerente erau mai multe şi anume: – statul sovietic trebuia
odată şi pentru totdeauna să despartă istoria românilor şi istoria României de istoria moldovenilor şi a Republicii
Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Două state – două istorii. Odată şi pentru totdeauna trebuia dezrădăcinată ideea
românismului din conştiinţa maselor, ceea ce se făcea prin instituţiile de învăţământ, literatura şi arta moldovenească
2 , care, la rândul lor, necesitau o istorie ştiinţific argumentată a poporului moldovenesc;
– statul sovietic avea nevoie de o istorie nouă, scrisă de istorici noi, cu o viziune şi intelect format pe baza
operelor lui Lenin, Engels, Marx, Stalin, Brejnev etc. Citatele din operele lor erau pe larg folosite de toţi cei care
scriau şi publicau teze, articole, manuale, monografii etc.;
– conducerea de vârf comunistă avea nevoie de o istorie care ar fi justificat unele evenimente şi fapte (ale anilor
1812, 1940, 1944 etc.), care ar fi îndreptăţit politica imperială promovată şi ar fi proslăvit prietenia de secole
dintre poporul rus şi poporul moldovenesc, şi care ar fi argumentat multe noţiuni şi teorii noi;
– era nevoie de aşa-numitele cadre politice locale, care trebuiau să propage ideile comuniste despre un viitor
luminos.
În scurt timp, facultăţile de istorie din RSS Moldovenească au devenit foarte populare, fiind printre facultăţile
cu cel mai mare număr de studenţi. Fenomen uşor explicabil – dintre istoricii ce au absolvit facultatea se recrutau
cadre de partid, lideri sindicali, conducători de stat de diferit rang. A fi istoric marxist bine pregătit era egal cu – a
avea o carieră strălucită pe linia partidului.
Sistemul învăţământului superior din RSSM a evoluat în cadrul sistemului din URSS care în întregime era
supus unor rigori stricte impuse de regim şi partid.
Ideologia marxist-leninistă (materialismul istoric), iar mai târziu ideologii partidului Comunist din URSS au creat
anumite limite şi principii ale cercetării şi tratării istoriei. Abaterea de la aceste principii sau ieşirea din aceste limite
era egală cu trădarea şi considerată una din cele mai grave crime. Iar istoricii insurgenţi ce nu respectau restricţiile
impuse erau învinuiţi de falsificarea istoriei, de simpatie pentru ideologia burgheză, fascism etc., deoarece în viziunea
ideologilor sovietici doar cercetarea de pe principii marxist-leniniste dezvăluie „adevărul istoric”.
Nivelul ştiinţific al cercetării depindea, conform metodologiei marxiste, de partinitatea cercetătorului. Partinitatea
comunistă, proletară asigură respectiv cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor trecutului şi prezentului, determinând
care formaţiune social-economică dă conţinut procesului istoric 3 .
Principiul partinităţii comuniste presupune critica ideologiei burgheze şi a tuturor teoriilor antimarxiste 4 . Lucrările
ce pretind la lipsa partinităţii sunt departe de linia magistrală a ştiinţei istorice. Doar istoricul înarmat cu
metodologia marxist-leninistă are posibilitatea de a face o analiză ştiinţifico - obiectivă a realităţii istorice. Prin
urmare, Obiectivismul şi partinitatea în metodologia marxist-leninistă reprezintă o unitate, principiul partinităţi
presupunând şi conţinând de la sine, principiul obiectivismului. Totodată, obiectivismul marxist-leninist este privit
ca un antipod al obiectivismului „burghez”. Pot fi consideraţi obiectivi doar istoricii care lucrează în folosul
clasei proletariatului. 5
Istorismul, de asemenea, a fost transfigurat conform necesităţii ideologiei comuniste. Astfel că doar concepţia
1 Ibidem, 215.
2 BURLACU 2002. 74.
BURLACU 2002. 74.
3 IVANOV 1985, 66.
4 Ibidem, 67.
5 Ibidem, 72.
– 1 –