Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

O altă metodă de deznaţionalizare şi rusificare a constituit-o propagarea artei cinematografice şi a literaturii
sovietice, efectuată, desigur, în limba rusă şi având un conţinut străin. Spre exemplu, cărţile în limba română scrise
pe baza grafiei chirilice au constituit pe parcursul perioadei respective doar 6-15% din fondurile bibliotecilor 1 , iar
din cele aproximativ 300 denumiri de care dispunea baza principală de închiriere a filmelor din Moldova în anii
1949-1950, numai 12 erau subtitrate şi 39 dublate în limba română 2 . Majoritatea cărţilor de beletristică şi a filmelor
prin prezentarea unilaterală şi poleitoare a realităţilor vieţii, lacunare din punct de vedere al valorilor spirituale
şi artistice propagate contribuiau la educarea unui pseudopatriotism, a unor idealuri străine spiritului naţional.
Chiar şi activitatea artistică de amatori ilustrează evident faptul că ea devine o arenă a luptei ideologice pentru
„originalitatea poporului moldovenesc”, o modalitate de înstrăinare naţională. Este rescrisă şi modernizată creaţia
populară orală în funcţie de necesităţile ideologice ale regimului 3 . Etnicul românesc în componentele lui de bază
– limba, folclorul literar şi muzical, artizanatul, datinile etc. ca „arhivare” spirituale ale neamului, este tratat drept
o reminiscenţă a trecutului, care nu corespunde noii ideologii revoluţionare. Pe prim plan este pusă atitudinea de
clasă, de pe poziţiile căreia se efectuează rescrierea şi propagarea lor. În acest context apare şi prosperă, în cultură,
o „ramură” specifică, „prelucrătoare” de folclor, bazată pe o ideologie speculativă şi o politică ostilă intereselor
naţionale. Creaţia populară artistică (muzicală, narativă, dramatică, coregrafică) autentică, păstrată în memoria
poporului sute de ani, este revizuită, ignorată, dată uitării, cu alte cuvinte, titlul ce aminteşte de spiritul românesc,
comunitatea neamului, istoria comună, este supus prigonirii. Expresii, fraze, idei, strofe întregi sunt „prelucrate”
şi înlocuite cu altele „pur moldoveneşti”. Anume ea, rescrisă şi modernizată, este prezentată de autorităţi drept
modalitate de propagandă politico-culturală în rândurile „maselor înapoiate” din republică, un mijloc expresiv şi
accesibil de interpretare artistică şi percepere a noilor realităţi 4 . Astfel, dezvoltarea culturii este substituită prin
propaganda unor teze politice. Concludente în acest sens sunt şi sarcinile ce stau la baza activităţii artistice de
amatori: „Întreaga activitate trebuie subordonată soluţionării obiectivelor de bază ale partidului: educarea oamenilor
muncii în spiritul ideologiei comuniste, fidelităţii cauzei socialismului... Repertoriul cercurilor de activitate
artistică trebuie să corespundă intereselor vitale ale statului sovietic” 5 . O atare politică se reduce, în ultimă instanţă,
la o cenzură drastică. Toate culegerile de repertoriu, ce urmau a fi publicate şi erau obligatorii pentru activitatea
cercurilor de artişti amatori, treceau un control riguros atât din partea „specialiştilor” din cadrul consiliilor artistice,
special create, cât şi a nomenclaturii de partid 6 . Concomitent, chiar dacă conţinutul corespundea cerinţelor
ideologice, lupta se ducea şi pentru puritatea „limbii moldoveneşti”. Drept motiv se invoca folosirea în repertoriu
a cuvintelor „româneşti” ce trebuiau substituite 7 . Deformarea conştiinţei naţionale şi impunerea unui nou repertoriu
a favorizat cultivarea unei activităţi pseudoartistice şi, deci, antinaţionale. Astfel se face că în activitatea
cercurilor de artişti amatori predomina deja la sfârşitul anilor ‘40 tematica contemporană. Cântecele, poeziile,
piesele autorilor sovietici constituiau 80% din repertoriul lor 8 . Participanţilor la activitatea artistică li se impunea
să interpreteze cântece, dansuri, poezii, piese etc. despre „ţara cea mai liberă şi fericită”, „traiul nou îmbelşugat”,
„Armata Sovietică eliberatoare”, „Patria sovietică”, „Basarabia slobozită”, „viaţa nouă din colhoz”, să recite ode
dedicate dictatorului, partidului bolşevic , tocmai în timp ce sute de mii de oameni erau umiliţi, maltrataţi, deportaţi,
mureau de foame sau trăiau în sărăcie.
Deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe are loc nu numai prin conţinutul, dar şi prin intermediul limbii în care
se interpreta repertoriul. De exemplu, din cele circa 2 000 de titluri de piese, cântece, compoziţii artistice, recitiri
etc., editate în culegeri şi expediate în 1949 în localităţile republicii, numai 99 erau în limba română, ceea ce
constituia doar 5%.
Statul totalitar sovietic a acţionat metodic pentru a cultiva prin activitatea artistică de amatori o cultură de
masă, o cultură ideologizată impregnată cu stereotipuri şi canoane proletcultiste. Atitudinea de clasă şi lupta cu
1 A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 5, d. 502, p. 8; inv. 9, d. 326, p. 16; A.N. a R.M., f. 3026, inv.l, d. 39, p. 31; d. 44, p. 2.
2 7 A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, ci. 136, p. 3 ; d. 142, p. 51; inv. 7, d. 305, p. 66, 84; inv. 8, d. 395, p. 4, 24; inv. 9, d. 319, p. 66
3 A.N.R.M., f. 3026, inv. l, d. 39, p. 51; d. 158, p. 1-2
4 Ibidem
5 Ibidem
6 Ibidem, d. 116, p. 137-138; A.O.S.P. A.O.S.P. a M., inv. 5, d. 495, p. 21, inv. 9, d. 321, p. 37..
7 V.I Cozma, Hudojestvenaja kulytura Respublykj Moldova v uslovjah partyjnovo rukovodstva, în „Revista de istorie a Moldovei”, 1991,
nr. 2, p. 40.
8 A.N.R.M., f. 2937, inv. l, d. 62, p. 215
– 1 –