Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

în Basarabia. Deja în cadrul lucrărilor Plenarei a III-a a CC al PC (b) M din 25 iunie 1944 „Cu privire la ajutorul
acordat de CCP al UPSS şi CC al PC (b) din toată Uniunea la restabilirea economiei raioanelor eliberate ale RSSM
şi sarcinile organizaţiilor de partid, sovietice şi economice în lichidarea urmărilor ocupaţiei germano-române” a
fost abordată problema desfăşurării unei vaste campanii antiromâneşti 1 . Obiectivele acestei campanii propagandistice
au fost concretizate în hotărârea Plenarei a V-a a CC al PC (b) M „Cu privire la activitatea politică şi măsurile
de ameliorare a acesteia în rândurile populaţiei RSSM” din 23 mai 1945, în care se accentua: „Plenara obligă
Biroul CC al PC (b) M., comitetele judeţene, orăşeneşti şi raionale de partid să intensifice activitatea în vederea
demascării în presă şi pe cale orală a crimelor comise de ocupanţii germano-români şi acoliţii lor - naţionaliştii
moldo-români. Pe baza faptelor şi exemplelor concrete se va explica populaţiei esenţa tâlhărească, de jaf a cuceritorilor
germano-români, se va explica sistematic oamenilor muncii că numai în statul sovietic le sunt asigurate
libertatea politică, bunăstarea şi dezvoltarea culturii. Li se va explica tuturor oamenilor muncii că naţionaliştii
moldo-români sunt duşmanii de moarte şi călăii poporului moldovenesc, trădătorii intereselor lor naţionale. Prin
intermediul ziarelor, prelegerilor şi convorbirilor se va demasca activitatea trădătoare, antipopulară a partidelor
româno-fasciste şi naţional-profasciste (naţional-ţărăniştii, cuziştii, liberalii etc.) 2 . Declanşată sub forma unei terori
continue, ea are nu numai un caracter plin de ură împotriva întregului popor român, dar şi împotriva limbii,
istoriei şi culturii lui. Mijloacele folosite pentru implantarea românofobiei au fost diverse, în primul rând, în
scopul de a facilita dezrădăcinarea din conştiinţa românilor basarabeni a ideii comunităţii de neam, s-a recurs nu
numai la închiderea hotarelor, dar şi la izolarea culturală.
În privinţa mijloacelor şi procedeelor sovietice de rusificare, acestea au fost mult mai subtile şi mai brutale
decât cele din perioada ţaristă 3 . Arsenalul ţarist în materie de rusificare şi deznaţionalizare va fi îmbogăţit de regimul
comunist, mai întâi de toate, prin cele de ordin educaţional-propagandistic. O formă sigură şi încercată în
propaganda cultural-educativă este popularizarea unei „noi” istorii, revizuită prin prisma discursului ideologizat
şi perspectiva „prieteniei multiseculare” între „poporul rus şi poporul moldovenesc”. Conţinutul prelegerilor,
agitaţiei vizuale ţinea de primele pagini ale „noii” istorii, ce trata cu predilecţie perioada anilor 1918-1940 şi
1941-1944, perioade cel mai mult falsificate în spiritul denaturării destinului istoric al basarabenilor. Pornind de
la preceptele ideologice ale regimului, acest interval de timp a fost calificat de propaganda oficială drept „ocupaţie
burghezo-moşierească a Basarabiei”, „regim fascist germano-român de ocupaţie”. Prelegerile, convorbirile, ţinute
în faţa populaţiei de o întreagă armată de activişti, agitatori, lectori, abundă în expresii de tipul „teroare”, „sclavie”,
„colonie a României”, „cotropitori români”, în referiri la jandarmi, funcţionari corupţi, care i-ar fi umilit pe
basarabeni prin bătăi şi alte acte abuzive 4 . Unele acţiuni privind corupţia şi abuzurile, inclusiv bătăile, care erau
semnalate în România Mare, au căpătat în Moldova dintre Prut şi Nistru, sub influenţa propagandei comuniste, caracterul
unei drame naţionale. Anumite cazuri, istorioare de ordin particular, au fost generalizate, inversând astfel
tabloul general din Basarabia anilor întregirii neamului românesc. Astfel, istoria a fost pusă în slujba intereselor şi
obiectivelor cu caracter politic pentru inocularea în conştiinţa basarabenilor a unei „amintiri” monstruoase, apocaliptice,
despre lumea românească de dincoace de Prut 5 . Concomitent, majoritatea evenimentelor din trecut erau
raportate la timpul prezent şi tratate astfel, încât, potrivit propagandei staliniste, Rusia a jucat din cele mai vechi
timpuri un rol progresist şi decisiv în istoria Moldovei. Nici un eveniment din istoria ei nu s-a produs fără ajutorul
şi influenţa binefăcătoare a „fratelui mai mare”, justificându-se, în acest mod, mai întâi anexarea ţaristă, iar mai
apoi şi reanexarea sovietică a Basarabiei 6 .
1 Ibidem, p. 113-114; Moldavskaja S.S.R. v Velikoy Otecestvennoy Voyne..., p. 405
2 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty..., p. 148-149, p. 190, 308; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, d. 125, p. 27; d. 139, p. 46, 47; inv.
3, d. 217, p. 16; d. 95, p. 20, 30, 31; inv. 5, d. 504, p. 60; inv. 8, d. 64, p. 57, 69; d. 351, p. 134; A.N. a R.M., f. 2848, inv. l, d. 17, p. 6; f.
3026, inv. l, d. 120, p, 71-72, 124; „Moldova socialistă”, 18 iulie 1945; .Steagul Roşu”, 22 septembrie 1949; 6 octombrie 1949; Puterea
sovietelor, 18 septembrie 1949.
3 Ion Ion Constantin, Constantin, op. cit., p. 33.
4 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty..., p. 190, 308; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, d. 125, p. 27; d. 139, p. 46, 47; inv. 3, d. 217, p. 16; d. 95,
p. 20, 30, 31; inv. 5, d. 504, p. 60; inv. 8, d. 364, p. 57, 69; ci. 35i, p. 134; A.N. a R.M., f. 2848, inv. l, d. 17, p. 6; f. 3026,inv. l, d. 120, p. 71-72,
124; „Moldova socialistă”, 18 iulie 1945; „Steagul Roşu”, 22 septembrie 1949; 6 octombrie 1949; „Puterea sovietelor”, 18 septembrie 1949
5 Ion Constantin, op. cit., p. 75.
6 A.N.R. M., f. 3026, inv. l, d. 16, p. 10; d. 120, p. 71-72, 124-125; f. 2848, inv. 2, d. 76,p. 6-7; A.O.S.P; a M., f. 51, inv. 3, d. 226, p. 50;
inv. 5, d. 484, p. 42; inv. 8, d. 319, p.9;„Sovetscaja Moldavja” 5 noiembrie 1949; .Steagul Roşu”, 22 august 1947; 26 octombrie 1947; 28
august 1949; 18 septembrie 1949; „Biruinţa Stalinistă”, 17 august 1947.
– 1 –