Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

şi dezvoltarea cărora sunt necesari termene mai reduse şi eforturi materiale mai mici. Toate acestea erau efectuate
prin intermediul „metodei populare”, adică fără a antrena mijloace financiare din buget1 . Astfel, populaţiei
republicii, odată cu impozitul în natură, cu achiziţionarea produselor agricole, i-a fost impusă o altă varietate de
prestaţie, cea în muncă. Ea a fost forţată să-şi ridice singură, cu mâinile proprii, acele instituţii „culturale” ce aveau
menirea să o îndobitocească, să-i substituie locaşele sfinte. Exploatarea fizică era completată cu o altă formă de
oprimare – cea spirituală. La comanda organelor de partid s-a declanşat în această perioada o activitate febrilă de
închidere a bisericilor şi a altor locaşe sfinte. Edificiile confiscate erau folosite, de regulă, ca depozite sau transmise
organelor locale pentru a fi reconstruite sau transformate în instituţii cultural-educative2 .
Concomitent cu constituirea şi lărgirea reţelei de instituţii cultural-educative sovietice, se impunea cu stringenţă
asigurarea lor cu cadre. Cu atât mai mult că în concepţia stalinistă cadrele determină totul. Refugierea cadrelor
naţionale, a intelectualităţii basarabene în România3 , decimarea sau ostracizarea celor râmaşi au creat în republică
un vid intelectual. Fenomenul a antrenat şi grave modificări ale culturii naţionale, având drept consecinţă o gravă
degradare intelectuală a societăţii; în aceste condiţii, pornind de la obiectivele educaţional-propagandistice,
la baza politicii de cadre, ca verigă centrală în dirijarea activităţii instituţiilor cultural-educative, a fost adoptat
principiul partinic de „selectare, educare şi repartizare a cadrelor”, care s-a manifestat, în mod special, după adoptarea
hotărârii Plenarei a VIII-a a C.C. al P.C. (b) din Moldova. „Despre starea şi măsurile în vederea ameliorării
lucrului de luminare culturală în rândurile R.S.S.M.” din luna iulie 19464 . În conformitate cu acest principiu se
lua în considerare, în primul rând, originea socială, partinitatea şi loialitatea faţă de regim, în perioada respectivă,
această politică a avut un caracter autoritar şi urmărea promovarea la conducerea instituţiilor cultural-educative a
unor ideologi-apologeţi ai stalinismului. Ea a determinat şi metodele de influenţă administrativă faţă de acei lucrători
din domeniul culturii, calificaţi drept „elemente social-străine”, ale căror concepţii sau activitate anterioară,
într-o măsură sau alta, nu corespundeau preceptelor oficiale şi nu inspirau încredere5 . O modalitate de a soluţiona
problema cadrelor în acest spirit a devenit recrutarea comuniştilor şi comsomoliştilor la conducerea instituţiilor
cultural-educative6 . Se urmărea, astfel, nu atât scopul asigurării cluburilor şi bibliotecilor cu cadre, cât se făcea
tentativa de a influenţa în mod direct activitatea lor. Numărul comuniştilor şi comsomoliştilor antrenaţi în acest
proces s-a majorat continuu, atingând, spre sfârşitul perioadei cercetate, cifra de 62% din lucratorii din acest domeniu7
. Era o urmare a cerinţei conform căreia conţinutul instruirii şi educaţiei comuniste trebuia determinat în
exclusivitate de comunişti8 . În selectarea şi promovarea cadrelor domina principiul nomenclaturist. Originea socială,
partinitatea s-au transformat în factori decisivi în soluţionarea oricăror probleme ce ţineau de cadre. Criteriile
fireşti în aprecierea lor- nivelul de studiu şi de cultură generală, calităţile profesionale şi competenţa – erau trecute
pe plan secundar sau ignorate în totalitate.
Primii ani postbelici se caracterizează, de asemenea, printr-o etatizare forţată a instituţiilor culural-educative.
În luna iunie 1945 a fost creat Comitetul pentru afacerile instituţiilor cultural-educative pe lângă Consiliul Comisarilor
Poporului al RSSM, iar în cadrul comitetelor executive ale sovietelor judeţene, raionale, orăşeneşti şi
săteşti secţii şi comisii corespunzătoare9 . Concomitent, pe linie de partid, în cadrul secţiilor de agitaţie şi propagandă
ale comitetelor de partid de toate nivelurile activau sectoare speciale, care se ocupau nemijlocit de dirijarea
şi orientarea instituţiilor cultural-educative. O atare restructurare avea drept obiectiv instituirea unei structuri
eşalonate de dirijare şi control asupra mijloacelor de „prelucrare” ideologică a maselor în deplină corespundere
cu interesele sistemului.
Instruirea cadrelor calificate pentru instituţiile cultural-educative avea loc la şcoala de luminare culturală din
1 Ibidem, d. 19, p.337-342; A.O.S.P, a M., f. 51, inv. 4, d. 228, p, 10-84; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty, t. 1., cjasti l, Chişinău,
1984, p. 260; .,Sovetskaia Moldavja”, 18 avgusta 1964; „Moldova Socialistă, 27 octombrie 1946
2 A.N.R.M f.2818, inv.2.d 26,p.178–179,d.76,p47,49,54; f. 3026, inv.1,d.83,p.129
3 Ion Agrigoroaei, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul României întregite (1918--1944), Chişinău, 1993. p. 100
4 Kulitura Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty,.., p. 255-256
5 A.N.R.M., f. 3026, înv. l, d. 28, p. 20, 22; d 56, p. 4; f. 2848, inv. 2, d. 45, p. 20; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 3, d. 232, p. 65
6 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 2, p. 2; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p. 148; Komsomol Moldavyj v dokumentah i materialah
(1941-1958), cjasti II, Chişinău, 1975, p. 153; „Tineretul Moldovei”, 20 octombrie 1946
7 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 59, p. 223; d. 120, p. 57; f. 28-18, inv. 2, d. 76. p. 301; d. 114, p. 3; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 9, d. 326, p. 3
(calculele îmi aparţin).
8 V.I. Lenin, Polnoe sobranie socinenyj, t. 42, p. 320
9 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 3, p. 13-15.
– 1 0 –