Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

„Monitorul oficial”, Nr. 154 din14 iulie 1930. Au fost stabilite categoriile de farmacii: publice, urbane şi rurale, de
clinici şi spitale, de mână. Prin aceeaşi lege a fost instituit monopolul de stat asupra stupefiantelor, monopol extins
asupra fabricării, importului, depozitării, controlului şi distribuirii acestora. În perioada dată, în urma investiţiilor
străine de capital se dezvoltă industria farmaceutică. Se prelucra materia primă adusă din străinătate 1 . Planul învăţământului
farmaceutic din anul 1924 prevedea durata studiilor de 3 ani în cadrul Facultăţii şi 2 ani de stagiere
în farmacii; mai târziu 4 ani de studii şi 1 an de stagiatură. După Primul Război Mondial şi la Cluj a fost organizat
învăţământul farmaceutic după modelul celui de la Bucureşti, ca secţie a Facultăţii de Medicină. Funcţiona o
singură Catedră de specialitate - de farmacie chimică şi galenică, condusă de profesorul Gh. Pamfil 2 . În 1939, în
Bucureşti, în mahalaua Radu-Vodă, a fost înfiinţat institutul de naştere şi şcoala de moşit.
Un loc aparte în organizarea sanitară a Statului Român îl ocupă societăţile ştiinţifice medicale. Încă în 1900 a
fost întemeiată „Societatea anatomică” de Victor Babeş. Din 1928 societatea va activa sub numele de „Societatea
de anatomie şi studiul cancerului” de sub conducerea lui A. Babeş 3 . În 1920 la Cluj a fost înfiinţată „Reuniunea
anatomică” sub preşedinţia lui T. Vasiliu, care a activat până în anul 1947. În 1933 a fost fondată „Societatea
anatomo-clinică din Bucureşti”. În 1925 a fost organizată „Societatea anatomo-clinică din Iaşi”. A fost creată
„Societatea de chirurgie”, care grupa chirurgii cei mai buni ai ţării. Au organizat 11 congrese şi editau „Revista
de chirurgie”.
Legislaţia sanitară, sistemul de protecţie a omului au fost extinse şi asupra Basarabiei 4 . susţine că „în Basarabia
organizarea sanitară în întregul ei este o creaţie a guvernului românesc”. În „Indicatorul medical al Basarabiei” 5
inspectorul sanitar al Regiunii Chişinău, dr. N. Smadu a acordat un interviu. El menţiona că în perioada interbelică,
în Basarabia populaţia era de 3 200 000 locuitori. În 1918 în Basarabia erau 112 medici, 202 agenţi sanitari,
80 de moaşe. În anul 1934 deja erau 296 medici, 480 agenţi sanitari, 200 moaşe şi 16 surori de ocrotire. În 1918 a
fost creat Laboratorul de igienă, iar în 1919 a fost înfiinţată Secţia antirabică [împotriva turbării] în Chişinău. La
fel, au fost organizate echipe volante, 46 la număr cu 40 de medici militari şi peste 250 de agenţi sanitari, care au
fost preocupaţi de deparazitarea a peste 150 de sate cu peste 300.000 de locuitori. Astfel de echipe au fost create
la 10 ianuarie 1935. S-a decis constituirea a peste 110 cuptoare fixe pentru deparazitarea vestimentaţiei.
Starea sănătăţii populaţiei în perioada interbelică era influenţată de mai mulţi factori. În primul rând este vorba
de alimentaţia nesatisfăcătoare. Au fost controlaţi 883 copii de şcoală de la periferia or. Bucureşti. S-a constatat la
toţi un anumit grad de subnutriţie: 29,7% din aceşti copii nu mâncau decât o dată sau de două ori pe zi; 21,4% din
ei nu dejunau niciodată; la 45% dejunul consta numai din ceai „gol”... 6
Locuinţele nu erau amenajate conform normelor sanitare. Statistica Ministerului Sănătăţii din 1929 arată că
mai existau 40485 bordeie. Din totalul locuinţelor rurale din România 21,56% erau locuinţe cu o singură cameră.
V. Bologa susţine că „aspectul epidemiologic al României reprezenta tipul de evoluţie al bolilor transmisibile întro
ţară a cărei populaţie nu era suficient protejată prin măsuri antiepidemice sistematice” 7 .
Dintre bolile infecţioase cele mai frecvente erau scarlatina, febra tifoidă, difteria, dizenteria, tusa convulsivă,
pojarul. De boli contagioase în 1928 au murit 27,2% din populaţie. În Basarabia mortalitatea înaltă se datora
deceselor infantile de până la 1 an; apoi urmau morţile cauzate de tuberculoză, cancer. Foarte răspândită era tuberculoza.
În 1933 dr. I. Cornea indica factorii declanşării acestei boli în Basarabia 8 Autorul pune accent pe lipsa
igienei, pe locuinţele murdare cu prea mulţi oameni. Buletinul Ministerului Sănătăţii din octombrie-noiembrie
1929 arăta că existau „la sate 40 500 bordeie, în care nu străbătea nici aerul, nici lumina”. Tot atunci existau 661
400 locuinţe cu o singură încăpere cu ferestrele lipite ca să nu intre frigul iarna şi mai mult de 2 mln. de locuinţe
erau nepardosite. Toate aceste condiţii nefavorabile contribuiau la răspândirea tuberculozei. Serviciul medical al
or. Chişinău statistic menţiona 400 decese anuale de tuberculoză pulmonară. I. Cornea a enumerat categoriile de
oameni ce se pot îmbolnăvi de tuberculoză:
1 URSONIU 1996.
2 DUŢESCU, DUŢESCU, 323. 323.
3 Ibidem, Ibidem, 324.
4 BOLDUR BOLDUR 1992, 511.
5 „Indicatorul medical al Basarabiei”, 5.
6 BOLOGA 1972, 293.
7 Ibidem, 294.
8 CORNEA 1933, 7.
– 1 –