Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

orGanıZarea sanıtară a statuluı romÂn În perıoada ınterBelıcă, 1 1 -1 0
(cu reFerıre la BasaraBıa)
liliana hABUN
Organizarea sanitară a Statului Român, în perioada interbelică, este o temă puţin cercetată. Istoricii sau medicii
români, deseori, au cercetat organizarea sanitară a statului în perioada postbelică, perioada dintre cele două războaie
mondiale fiind doar menţionată.
În acest articol vom încerca să descriem organizarea sanitară a Statului Român în perioada interbelică. Adică,
vom vorbi despre legislaţia în vigoare la acel moment, învăţământul medical, societăţile ştiinţifice şi despre bolile
răspândite. Deoarece nu putem analiza dezvoltarea sistemului sanitar fără a cunoaşte toate aspectele. Vom cerceta
perioada cuprinsă între 1918-1940. Este perioada evoluţiei medicinei în Statul Român şi nu în ultimul rând în
Basarabia.
Obiectul nemijlocit al cercetării în articolul dat îl constituie organizarea sanitară a Statului Român în perioada
dintre cele două războaie mondiale. Necesitatea cercetării acestei teme este determinată de interesul posteriorităţii
de a urmări evoluţia ştiinţei, a medicinei române. Actualitatea abordării acestor aspecte se impune în prezent şi prin
interesul unor oameni de ştiinţă pentru istoria medicinei române, în particular, şi dezvoltarea ştiinţei, în general.
Date interesante găsim în indicatorul medical al Basarabiei. Sunt un şir de anunţuri cu privire la serviciile
acordate de medici. Vedem ce medici existau la moment în Basarabia, ce boli bântuiau şi la ce nivel era sistemul
sanitar. Despre organizarea sanitară a Statului Român, în general, vorbeşte B. Duţescu în istoria medicinei române.
Enumeră proiectele de legi şi instituţiile ce existau la moment, susţine că în perioada interbelică Statul încearcă
să obţină îmbunătăţirea calităţii sistemului medical. A analizat serviciul sanitar din acea perioadă, în conformitate
cu proiectele de legi şi I. Bordea.
Despre dezvoltarea sistemului farmaceutic, ca parte componentă a sistemului sanitar, scrie Em. Gherghiu, S.
Ursoniu. Sunt urmărite etapele evoluţiei farmaciei.
V. Bologa aminteşte despre spitalele din România, medicii cunoscuţi. Despre cele mai mari spitale din Basarabia
au scris C. Ţurcanu şi I. Stoiev. Activitatea celor mai cunoscuţi medici din Basarabia este menţionată de N.
Testemiţeanu.
O problemă la acel moment era tuberculoza. Dr. I. Cornea a editat o monografie Tuberculoza în Basarabia şi
Chişinău. Autorul a depistat cauzele apariţiei acestei maladii, simptomele şi categoriile de oameni ce se pot îmbolnăvi.
I. Cornea susţine că serviciul medical al or. Chişinău nu prezintă datele reale, deoarece în statistică sunt
menţionate doar 400 decese anuale de tuberculoză pulmonară, de fapt realitatea este alta: 6000-7000 de decese de
tuberculoză cu diferite forme.
Prezintă interes şi lucrarea dr. A. Roşca istoria radiologiei din Basarabia şi Republica Moldova. Este o monografie
mai recentă şi se referă la evoluţia radiologiei în Basarabia.
Se ştie că minorităţile naţionale de multe ori îşi organizau de sinestătător sistemul sanitar. Ca o confirmare este
lucrarea lui I. Copanshii care vorbeşte despre comunitatea evreilor. Autorul menţionează spitalele acestei etnii,
asociaţiile create pentru ajutorarea mamelor cu copii, invalizilor, bătrânilor. Cu toate că este cert faptul că Statul
Român a contribuit la îmbunătăţirea medicinei în Basarabia, sunt autori care încearcă să demonstreze contrariul.
S. Kustreabova şi V. Negrescu susţin că în perioada interbelică sistemul sanitar în Basarabia era slab dezvoltat,
bântuiau diferite boli, mortalitatea era înaltă, condiţiile de viaţă erau mizerabile. Dar să nu uităm, că aceiaşi situaţie,
după Primul Război Mondial erau caracteristic majorităţii statelor care au participat în această conflagraţie.
Am menţionat doar pe unii autori care au încercat să analizeze sistemul sanitar existent în Statul Român.
În perioada interbelică statul Român a contribuit la îmbunătăţirea sistemului sanitar ce exista, prin promovarea
unui şir de legi şi aplicarea acestora. Activitatea medicală era dirijată de Ministerul Sănătăţii, organul tehnic, responsabil
de ocrotirea sanitară a populaţiei ţării.
Sub aspect financiar, Ministerul Sănătăţii asigura, din fondurile statului, întreţinerea şi funcţionarea unor organizaţii
şi instituţii sanitare; combaterea epidemiilor, a bolilor „medico-sociale” cum sunt malaria, pelagra, tuberculoza
1 . Organizarea sanitară de stat, aflată sub controlul Ministerului Sănătăţii, era asigurată de Inspectorate
1 DUŢESCU DUŢESCU 1972, 303.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 164-170
– 1 –