Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

locale, solicitând începerea mişcarii greviste la sate şi oraşe. Organizând greve şi acţiuni armate, eserii intenţionau
să pregătească masele pentru răscoala generală, în cazul dizolvării Dumei. CC al partidului a hotărât să asigure
traficul de armament din oraşele guberniale către oraşele judeţene. În telegrama expediată din Petersburg la 30
mai 1907 către şeful Direcţiei jandarmeriei, cu nr.1150, se insista asupra luării măsurilor în vederea depistării
tuturor cоnducătorilor, agitatorilor, arestarea lor, înăbuşirea revoltelor 1 .
Situaţia din Dumă era în ţinta atenţiei eserilor. În Hotin a fost organizată tipărirea proclamaţiilor, foliantelor
cu apel la răscoala armată în cazul declanşării conflictului între Dumă şi Guvern şi care urmau să fie difuzare în
rândul ostaşilor, fiind expediate în Kameneţk-Podolsk şi Moghiliov-Podolsk până pe data de 1 mai 1907 şi recepţionate
de către propagandişti sau membrii activi ai partidului în săptămâna paştelui 2 .
După lovitura de stat de la 3 iunie, autorităţile din Odesa informau printr-o telegramă cifrată Direcţia Jandarmeriei
din Chişinău despre o precоnizată conferinţă regională a partidului eserilor, în perioada 22-25 iunie 1907,
în unele din oraşele de sud ale Basarabiei. Se solicitau detalii privind numărul delegaţilor la ea, numele lor, locul
desfăşurării forului. În răspunsul său de la 29 iulie 1907, Direcţia Jandarmeriei din Chişinău informa că preconizata
conferinţă se va convoca în oraşul Balta 3 .
În dimineaţa zilei de 14.VII.1907 din staţia Bender, 15 persoane, membri ai grupului „Bund” şi ai Partidului
Socialist-Revoluţionar, inclusiv: Sruli Imasi, Isak Hadeţki, Ivan Sokolov, Moisei Uciteli, Iakob Dakruvici şi alţii
au luat trenul spre Birzula, jud. Hersоn. Obiectivul deplasării era participarea la cоngresul partidului eser şi asasinarea
conducătorului „sutelor negre” din Bender, Ivan Savirka, care a supravieţiut în urma tentativei nereuşite a
lui Moisei Lipvac din 13. IV.1907 4 .
În vara anului 1907 CC al Partidului Socialist-Revoluţionar a decis convocarea în toamna aceluiaşi an a unei
Conferinţe ţărăneşti în scopul promovării ideilor socialist-revoluţionare în mediul rural, discutarea şi trasarea
noilor obiective, dictate de situaţia reală de la săte şi pentru a face schimb de experienţă. Pentru desfăşurarea
cоnferinţei se preconiza efectuarea activităţilor de organizare în mediul rural: verificarea numărului de organizaţii
existente, identificarea predispoziţiilor populaţiei, totalizarea activităţii de familiarizare a ţăranilor cu sarcinile
partidului la sat, în cadrul congreselor şi conferinţelor şi dezbaterea propunerilor şi doleanţelor privind formele de
organizare a luptei. Programul şi planul de activitate detaliat urmau să fie difuzate în timpul cel mai apropiat.
La şedinţele sale CC discuta tot mai frecvent chestiunea privind organizarea detaşamentelor de partizani în
lupta împotriva armatei guvernamentale. Dezbaterile chestiunii în cauză au avut un caracter foarte cоntroversat.
O parte din membrii CC se prоnunţau pentru organizarea imediată a detaşamentelor de partizani, extinzându-şi
aria de acţiune în mai multe regiuni, iar o altă parte considera o astfel de abordare a problemei prematură. În plus,
ei considerau inadmisibil de a proclama aceste acţiuni ca o lozincă a partidului. Pe marginea chestiunii în cauză
CC a decis că, astfel de acţiuni sunt inadmisibile, şi că decizia privind utilizărea metodelor luptei de partizani ţine
de competenţa exclusivă a Congresului regional, în alte cazuri de competenţa Comitetului regional. În asemenea
condiţii acţiunile detaşamentelor de partizani vor fi reglementate de către CC în baza principiilor fundamentale
ale ideologiei socialist-revoluţionare şi tacticii de partid 5 .
Cu tot activismul său, tendinţele spre acţiuni comune cu alte partide (SERP, anarhişti-comunişti, social-democraţi),
anul 1907 atestă un declin în activitatea partidului eser, cauzat de intensificarea de către autorităţi a represiilor
împotriva partidelor revoluţionare. Astfel în multe localităţi, (Izmail) organizaţiile socialiştilor revoluţionari
aproape că îşi încetează activitatea 6 .
Raporturile dintre social-revoluţionari şi alte partide erau determinate de orientarea politică a acestora şi abordările
de ordin strategic şi tactic ale activităţii politice.
Raporturi de ostilitate incitantă le aveau eserii cu partidele de dreapta şi în special cu „Uniunea poporului
rus”. De pe paginile organului de presă al protagoniştilor monarhismului ziarul „Drug”, liderii acestei formaţiuni
declarau: „social-revoluţionarii sunt cei care incită poporul la revolte, deoarece, „provocările sunt hrana lor”,
1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 86, f. 1.
2 ANRM, F. 279, inv. 1, d. 50, p. II, f, 253; F. 297, inv. 1, d. 89, p. 1, f.95.
3 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 50, p. III, f. 431, 454.
4 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. III, f. 491.
5 ANRM, NRM, F. F. 297, 297, inv. inv. 1, 1, d. d. 37-38, 37-38, f. f. 14 14 verso. verso. Copie.
Copie.
6 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 88, f. 295.
– 1 –