Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Acuzat de activitate antiguvernamentală la 6 ianuarie 1906 A. Galaţan a fost arestat şi pus în închisoarea din
Bender. Arestul şi întemniţarea liderului său a stârnit noi acţiuni de protest din partea tovarăşilor acestuia, care au
cerut autorităţilor eliberarea lui. Ciocnirile cu poliţia locală s-au încheiat cu arestări în masă: peste 50 de activişti ai
partidului au fost aruncaţi în închisoarea din Chişinău. Ca consecinţă, secţia de parid din Comrat a fost lichidată 1 .
Absenţa social-revoluţionarilor în Comrat n-a durat mult. Eliberarea unor membri ai grupului, a cоndus la reanimarea
activităţii acestuia. În Comrat erau difuzate proclamaţii semnăte de „Grupul socialiştilor-revoluţionari din
Comrat”, care instigau populaţia la luptă armată împotriva administraţiei şi burgheziei. În proclamaţii erau şi ameninţări
de răzbunare adresate sătenilor, care depuneau mărturii împotriva membrilor partidului. În cercul revoluţionar
din Comrat se evidenţiau în mod deosebit prin activitatea sa adepţii lui A. Galaţan -Fiodor Bolfosov, Dumitru Mageru,
Alexandru Karnovici, Pavel Nicolaev, Nicolai Şpirkan şi alţii. Despre activitatea revoluţionară teroristă practicată
de către unii din ei, în special – D. Mageru, A. Karnovici şi P. Nicolaev se atestă într-o scrisoare a poliţiei secrete, care
comunica, că aceştea practicau cоnfecţionarea materialului explozibil. În urma percheziţiilor efectuate la ei acasă, au
fost depistate broşuri ilegale, proclamaţii ce aparţineau Partidului Socialist-Revoluţionar 2 .
Activitatea grupului socialist-revoluţionar din Comrat a avut un impact deosebit asupra tinerilor din localitate.
Elevii claselor superioare ai şcolii reale de aici încep să se pronunţe deschis împotriva administraţiei şcolii; se
răspândeau zvonuri precum că se preconizează săvârşirea actelor teroriste din partea acestora. Motive pentru revoltele
elevilor serveau: tratarea dură de către conducerea instituţiei şi excluderea din şcoală a câtorva elevi 3 .
În urma percheziţiei efectuate la domiciliul elevilor şcolii reale din Comrat – Gren, Jeleahovski şi Zinoviev, de
către pristavul stanei nr.4 din judeţul Bender, la solicitarea Ministrului învăţământului au fost depistate cartuşe,
corespondenţă în limba polonă şi nişte broşuri, pe care era imprimat sigiliul ”Grupa social-revoluţionarilor din
Comrat”. Printre corespondenţă au fost găsite şi 3 scrisori, în care erau descrise acte teroriste săvârşite de către
Gren şi Jeleahovski în vara lui 1906, în gubernia Chiev, împotriva autorităţilor de aici. Descrierea se încheia cu
cuvintele: „...cercul revoluţionar organizat de către Jeleahovski în Comrat nu activează rău” 4 .
Grupul menţionat avea relaţii cu secţia centrală a „Uniunii elevilor din Basarabia” 5 .
Evenimentele social-politice din anul 1906: alegerile în dumă, ulterior - dizolvarea dumei, au dus la cоnsolidarea
forţelor revoluţionare în Imperiu. S-a produs şi o apropiere între PMSDR şi PSR în unele chestiuni de strategie şi
tactică.
În acest sens într-o telegrama din Petersburg, adresată Guvernatorului Basarabiei, la 28 februarie 1906 se
menţiona în privinţa intensificării activităţii partidelor revoluţionare în vederea pregătirii unei răscoale armate,
precоnizate pentru 10 sau 16 martie 1906.
Administraţia Basarabiei era atenţionată asupra faptului că răscoala urma să fie anticipată de atacuri de noapte
ale revoluţionarilor, ţintite împotriva administraţiei locale (în sate a pristavilor şi ureadnicilor, iar în oraşe atacarea
sectoarelor de poliţie, direcţiilor de jandarmerie şi alte obiecte).
Reprezentanţii partidelor revoluţionare se adunau în şcoli, case particulare, schimbând de fiecare dată locul
întrunirilor. Atât social-democraţii cât şi socialiştii-revoluţionari dispuneau de armament, care se păstra la unii
ofiţeri, care aderau la mişcarea revoluţionară.
Eserii se bucurau de popularitate în mediul ostaşilor, 2/3 din care erau eşiţi din rândul ţăranilor. Meşteşugarii
din sate şi oraşe constituiau baza socială a partidului.
Eserii de fiecare dată când aveau prilejul, demоnstrau că scopurile şi interesele lor sunt identice cu interesele
poporului, exploatând din plin lozincile socialiste.
Dizolvarea Dumei de stat la 9 iulie 1906 a surprins organizaţiile revoluţionare, iar liniştea relativă ce a urmat, era
determinată de necesitatea elaborării unui program de acţiuni adecvate noii situaţii, întreprinse împotriva guvernului.
Comitetul Central al Paridului socialist-revoluţionar, în directivele sale cerea de la organizaţiile de partid din
teren trecerea la forme active de luptă. Călăuză în activitatea organizaţiilor de partid urma să servească proclamaţia
Partidului Socialist-Revoluţionar „Către organizaţiile de partid”, precum şi „Manifestul către armată şi flotă”,
1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. I, f. 125-126; ; F. F. 297, 297, inv. inv. 1, 1, d. d. 32, 32, f. f. 90.
90.
2 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. I, f.150.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
5 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. 2, f. 185.
– 1 –