Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Cоnform informaţiilor secrete, organizaţia de partid din Bender dispunea de tehnică şi armament. Grupul nu
avea organizaţii sau detaşamente de luptă. Organizaţia dispunea de agenţi secreţi, intelectuali în cadrul grupului
nu erau, muncitori – 1. Poliţia secretă, în 1905, a organizat supravegherea unui cerc larg de persoane, suspectate
de apartenenţă la PSR 1 .
Schimbările organizaţionale şi de tactică, parvenite în cadrul PSR, au avut un impact asupra activităţii grupurilor
socialiştilor–revoluţionari din Basarabia.
Organizaţia social-revoluţioară din Chişinău, începând cu luna iunie 1905, stabilise relaţii strânse cu socialrevoluţionarii
din Odesa şi ca consecinţă activitatea eserilor basarabeni s-a intensificat; sprijiniţi de comitetul din
Odesa aceştia încep pregătirea unei greve a vânzătorilor din Chişinău, iar ulterior şi a unei demonstraţii, la care se
preconiza să participe circa 6000 de oameni. Organele de poliţie, dispunând de informaţie privind preconizatele
acţiuni, au reuşit să zădărnicească realizarea acestora .
Unul din membrii Organizaţiei de luptă a fost Stepan Kоnstantinovici Eremicioi, originar din satul Durleşti,
jud. Chişinău. În pofida vârstei fragede, avea doar 18 ani, Eremicioi dispununea de experienţă în activitatea de
agitaţie şi de organizare a cercurilor muncitoreşti. Încă în 1903 el a nimerit în vizorul poliţiei basarabene, care
dispunea de informaţie precum că el difuzează literatură ilegală şi este un puternic orator. În ianuarie 1905 a fost
reţinut la Chişinău transportând spre Sevastopol 3 puduri de literatură ilegală .
Organizaţia de luptă din Chişinău se completa cu revoluţionari experimentaţi ce soseau din Odesa, Varşovia,
Harcov, Ecaterinoslav. În „competiţia” cu revoluţionarii Şeful Direcţiei Jandarmeriei a guberniei Basarabia suferea
de insuficienţă de personal. În scrisoarea despre care deja s-a menţionat, el solicita de la superiori permisiunea
majorării numărului de colaboratori până la 6 persoane şi filerilor – până la 10 persoane . Despre intensitatea şi
aria activităţii eserilor în Basarabia mărturiseşte încă un document întocmit de către organele de poliţie. În iunie
1905 autorităţile poliţieneşti din Chişinău, comunicau, că social-revoluţionarii din Chişinău crează organuzaţii de
luptă în număr de 26 de membri şi care sânt în legătură cu organizaţia – „Flota Mării Negre” care enumera circa
– 500 de membri .
Un fenomen în mişcarea revoluţionară din Basarabia, în perioada studiată, neidentificat suficient, îl constituie
acţiunile de revoltă socială din Comrat, de la începutul anului 1906. Către finele anului 1905 la Comrat îşi face
apariţia o organizaţie cu caracter revoluţionar, a cărei origine şi apartenenţă politică nu este clară. Mai multe partide
existente în ţinut îşi revendică „dreptul paternal” asupra acesteia. Social-democraţii, cadeţii şi social-revoluţionarii
pretindeau că organizaţia de la Comrat este o secţie a sa. Apariţia cercului revoluţionar din Comrat datorează
fostului student al Institutului Tehnologic din Harcov Andrei Galaţan, care în decembrie 1905, la mitingurile pe
care le organiza, propaga idei ale Partidului Socialist-Revoluţionar .
Galaţan a reuşit să recruteze în organizaţia sa elevi ai şcolii reale din localitate şi tineri meseriaşi. Cu cât activitatea
cercului capăta rezonanţă mai mare în mediul intelectualilor, funcţionarilor, clerului şi ţăranilor, cu atât
poziţia autorităţilor devenea mai ostilă.
1 Oreşkin Ivan Efremov – învăţător din Ananiev; Harik Vladimir Livov – elev în şcoala reală; Graboisi Malka Gerşev – fiică de negustor;
Pjeslavski Vladimir Egorov – învăţător privat; Smirnov Orest Nicolaevici – şeful Upravei de Zemstvă şcolară; Kliuenko Inokentii Ivanovici
– învăţător; Riabinovici Haim Mordko – fiu de avocat; Iandovski Alexandr Grigoriev – tipograf; Kofman Rifka Leibova – ajutorul
adjunctului bibliotecii; Hutoreanski Frima Iţkova; Grinberg David Vulbfov – mic-burghez din localitatea Modjiboji, gubernia Podolsk,
croitor militar; Vainberg Şaica Haimov – croitor, mic-burghez din Chişinău. Conform surselor secrete nu avea un statut important în
organizaţie; apartamentul său servea ca adresă pentru corespondenţă; Pastercan Ida Aizicova – mic-burgheză din Ociacov, fără ocupaţie,
conform surselor secrete unul din organizatorii grupei; Kijner Cerna Pimovna – croitoare, mic-burgheză din Hotin, conform surselor
secrete apartamentul ei servea în ca birou de informaţie a grupului, şi ca adresă pentru corespondenţă. Gherşkovici Hana Abramova - micburgheză
din Chişinău, apartamentul ei servea drept adresă pentru corespondenţă; Rubel Arоn – vânzător; Blanc Abram- Blanc – învăţător
în şcoala reală, nu avea un statut important în organizaţie, ajută financiar grupul, nu insuflă mare încredere tovarăşilor; Gherşcovici Sura
Abramova – mic-burgheză din Chişinău, croitoreasă, nu facea parte din grup, dar întreţinea legături cu membrii ei; Dobromilski Nadejda
Davâdova – mic-burgheză, fără ocupaţie, nu facea parte din grup, nu întreţinea legături cu ea; Şneit Gherş Bercov – se mai numea Şleima
Sruli Iankel Faktorovici – mic-burghez, fără ocupaţie, aproviziona grupul cu substanţe explozibile. La 15 august ca urmare a tentativei de
a transporta o bombă în Tiraspol a fost percheziţionat şi arestat; Palii Sura Ivanovna – nobilă, fără ocupaţie; Raih Sura Iosifovna - micburgheză,
croitoreasă; Nosilişik, n-a fost supus percheziţiei şi nici n-a fost arestat.
2 F. . 297, 297, inv. 1, d. 38, f. 1.
3 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 68-69, f. 2.
4 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1.
5 ANRM, F. F. 297, d. 37-38, f. 5.
6 F.297, F.297, inv. inv. 1, d. 50, p. 1, f. f. 150.
– 1 1 –